Glam + bling-bling = tehnologie? Da, daca numai asa putem vinde tehnologie femeilor de astazi

Majoritatea gadgeturilor destinate femeilor urmeaza stereotipul roz sau bling-bling ignorandu-se utilitatea lor si asteptarile, nevoile femeilor. Multi producatori considera ca daca produsul este de culoare roz – cea mai des folosita culoare la electronice destinate exclusiv femeilor – sau are floricele si elemente stralucitoare este perfect pentru o femeie. Ei bine, lucrurile nu stau chair asa. In prezent aceste „accesorii” sunt gustate mai mult de adolescente si nu de femeile, daca nu independente, cel putin cu personalitate si care au nevoie de gadgeturi care sa le fie utile.

Un studiu de piata efectuat de NPD Group in SUA arata ca 40% din vanzarile de electronice vin de la femei. In timp ce barbatii cheltuie 902 milioane de dolari pe an, femeile cheltuie 558 milioane de dolari. Femeile fie cumpara, fie influenteaza cumpararea a mai mult de jumatate din produsele electornice.

Noua serie Photosmart de la HP se adreseaza atat barbatilor cat si femeilor si imbina avantajele unei imprimari de calitate cu simplitatea functiilor si cu toate tehnologiile pe care ti le-ai dori atunci cand vine vorba de imprimare. Multifunctionala Hp Photosmart Premium nu este roz, dar este usor de folosit, nu este stralucitoare dar iti poate corecta pozele pe care vrei sa le imprimi, de exemplu; nu este catifelata dar poti folosi multele tehnologii de imprimare, si conexiune pe care le detine, cu o usurinta greu de imaginat atunci cand vorbim despre o imprimanta multifunctionala.

Noua serie Photosmart de la HP introduce tehnologia TouchSmart ce ofera un plus de comoditate in utilizarea functiilor de imprimare. Astfel chiar si cei mai tineri membri ai familiei pot imprima fotografii sau jocuri fără a fi necesar un computer desktop sau un notebook; poate fi chiar distractiv sa atingi ecranul senzitiv al imprimantei; atentie mamici si tatici.

Toti membri familiei pot imprima jocuri sau proiecte, folosind taste rapide (shortcut) ca de exemplu butonul Quickform de pe ecranul TouchSmart, sau de oriunde din casa cu ajutorul tehnologiei incorporate wireless.

Fie ca esti o femeie de cariera si ai nevoie sa iti faci „temele” acasa, fie ca esti mamica si trebuie sa il ajuti pe copilul tau sa isi imprime proiectele de la scoala, sau pur si simplu sa iti imprimi fotografiile cu cei dragi, HP Photosmart Premium poate fi o solutie foarte buna pentru tine. Este o imprimanta usor de folosit, economica, dotata cu tehnologii, si iti ofera o calitate foarte buna a materialului imprimat.

Folosind cele mai noi modele din seria HP Potosmart, temele, fotografiile, si documentele de serviciu sunt imprimate doar cu o atingere, oferind culori intense pentru amintirile din vacanta sau momentele abia petrecute in casa. Cu ajutorul unui card de memorie încorporat si a ecranului Touchsmart poti naviga usoar prin colectiile de fotografii. Daca nu esti tocmai priceput/a la fotografiat nu-i nimic, te ajuta reglajele automate pentru eliminarea efectului de ochi rosii, iluminare si culoare pentru a beneficia usor si rapid de un rezultat imbunatatit al imaginii imprimate.

Imprimanta HP Photosmart Premium All-in-One TouchSmart, varful acestei serii, se prezinta cu un ecran senzitiv mare de 8.9 cm venind in intampinarea nevoilor tale de a vizualiza, edita si imprima fotografii cu usurinta si la o calitate înaltă direct din albume online prin Snapfish (cerinte: creare cont la snapfish.com si imprimanta conectată la internet), toate acestea folosind doar ecranul echipamentului.

Mai mult, HP Photosmart Premium AiO oferă preechipat Wi-Fi®, BluetoothA® si Ethernet pentru conectarea la notebook-uri, PC-uri si echipamente mobile. Aceasta multifunctionala include si functionalitatea de imprimare pe ambele părti ale hartiei, astfel poti economisi hartie si bani.

Proiectată cu grija pentru mediu în minte, tehnologia ENERGY STAR® disponibilă la echipamentele All-in-One, reduce consumul de energie cu mai mult de 25% în comparatie cu modelele precedente si detine, în plus, optiunea de economisire a hartiei precum imprimarea automată duplex.

Usor de folosit, imprimare de calitate, tehnologii noi si eficiente, raport calitate/pret bun, cam asa am putea rezuma ce este si ce ofera aceasta imprimanta.

Culoarea formularului influenteaza rezultatul sondajului de opinie

O soferita cu parul ca ministra turismului astepta la semafor. Se face galben, se face verde, ea nu porneste. Coloana o ocoleste, cu bombaneli si alte urari... Se face iar galben, rosu, din nou galben si verde... Tot nu porneste. Alte claxoane, expresii si impresii... Din nou galben, verde, tot nu porneste. Un politist se apropie, ciocane respectuos la geam. Soferita coboara geamul si politistul intreaba:
- Doamna doreste alta nuanta?

Traim in culori. Percepem realitatea inconjuratoare si luam decizii in culori. Un studiu finalizat in august 2009 de specialistii in marketing de la BusinessMachine, pe 42 de campanii de comunicare derulate in Romania in ultimii 2 ani, releva ca prima noastra reactie la un mesaj este in 72% din cazuri decisa de culoarea mesajului si imaginile asociate acestuia si numai in proportie de 28% de cuvintele si logica mesajului.

Culoarea este un instrument foarte puternic. Folosite corect, cu culorile potrivite poti transmite un mesaj negativ sau pozitiv, poti stimula impulsul de a cumpara, poti calma sau agita o adunare de oameni, poti sugera valoarea unei marfi. Specialistii in marketing si vanzari se instruiesc continuu in folosirea culorilor pentru a convinge publicul tinta sa reactioneze in modul dorit. Psihologii, de asemenea, studiaza culorile ca pe un important aspect al realitatii. Designerii, de la cei de moda pana la proiectantii de echipamente industriale, tin coulorile in centrul activitatii si atentiei lor. Un studiu realizat de HP cuantifica puterea culorilor prin efectele lor:

- Oamenii sunt cu 75% mai tentati sa citeasca un mesaj colorat
- Utilizarea culorilor intr-un mesaj creste cu 65% gradul de retinere al acestuia
- Daca mesajul indeamna la cumparare, reactia favorabila este cu 80% mai des prezenta in cazul mesajelor colorate decat al celor alb-negru

Reactia oamenilor la culori poate influenta chiar si rezultate sondajelor de opinie:
O cercetare intre 6 si 10 aprilie 2009, intreprinsa in Europa, Orientul Mijlociu si Africa, de catre divizia de echipamente de imprimare a HP arata ca nivelul de acord cu o afirmatie, in cadrul unui sondaj, difera in functie de culoarea formularului. Mai mult de jumatate din respondentii (53%) chestionati pe un formular verde au manifestat un acord puternic cu afirmatiile prezentate, in opozitie cu 36% din respondentii ale caror chestionare care au inclus aceleasi afirmatii dar au fost publicate in alb-negru.

Mesajul implicit transmis de o culoare poate diferi mult de la o cultura la alta
In lumea islamica, verdele trebuie utilizat cu multa prudenta datorita conotatiilor sale religioase, culoarea asociata mortii si doliului poate diferi intre negru in unele culturi, maro in India si alb in Japonia.

In cultura noastra, in emisfera nordica si in special in lumea influentata de valorile europene si nord-americane, "vocabularul culorilor" este destul de clar:

Negrul denota autoritate, distinctie, pret mare si marfa de lux. Jucariile sau ambalajul de detergent ieftin nu ar trebui colorate in negru. O masina de lux si scumpa pe masura, insa, te astepti sa fie neagra.

Albul sugereaza curatenie, puritate, lumina. Alb mai mult in jurul unui element colorat atrage si mai bine atentia asupra celui din urma.

Gri este culoarea folosita pentru a sugera caracterul eminamente practic si fara fantezie al unor lucruri si este asociat sculelor, materialelor brute, taxelor.

Argintiul este asociat cu spiritul de competitie si de aventura, sugerand luciul metalic.

Rosul atrage atentia si sugereaza energia vitala. Este asociat tuturor elementelor care au de a aface cu viata: femeile (in China chiar miresele poarta rosu), pasiunea, sangele, vitalitatea in general. Rosul nu este despre ratiune. A colora un mesaj despre bani in rosu nu este nimerit. Expunerea la rosu agita spiritul si produce o crestere a ritmului cardiac si a nervozitatii.

Roz este culoarea potrivita pentru un mesaj feminin, suav si delicat, implicand multa sensibilitate.

Albastru este o culoare foarte prezenta in natura, asociat cu vremea buna si starea de confort si calm. Albastrul sugereaza uniforma, loialitatea, disciplina.

Verde este o culoare tot mai la moda, prin asociere cu sanatatea naturii. O suta de ani de suprematie economica americana au indus asocierea culorii verde si cu banii (dolarii sunt verzi).

Galben este culoarea zambetului. Din ratiuni fiziologice, galben este culoarea pe care ochiul uman o percepe cu cea mai mare acuitate si de aceea este folosita pentru mesajele care trebuie remarcate cel mai urgent (atentionari in trafic, etc).

Portocaliul este culoarea spiritului tanar, nelinistit, non-conformist si gata pentru (inca o) renastere.

Mov si violet sunt culori pretentioase, sugereaza misterul si o noblete implicita, trebuie utilizate cu masura pentru ca excesul de mov sau violet da o impresie proasta si face ca mesajul sa fie respins indiferent de continutul acestuia.

Maro este culoarea produselor organice si este asociata valorilor traditionale ca prietenia, stabilitatea, increderea. Uneori e perceput ca plictisitor si asociat stilului hippie si anilor '70.

Culorile vorbesc despre tine
Culoarea (dominanta) in care te prezinti lumii prin cravata sau costumul purtate, ambalajul produsului tau, designul web-sitului sau al blogului, sigla firmei, materialele de prezentare, brosuri si alte tiparituri, etc, comunica audientei ceva, cu mult inainte de a face tu prima afirmatie. Acel ceva este prima impresie. Pentru ca prima impresie o poti face o singura data, recomandam atentie mare la culori. Cu scaderea importanta in ultima vreme a costurilor cu imprimarea color, aproape toate mesajele care circula pe hartie tiparita sau imprimata sunt color. Daca nu ai avut ocazia sa faci o atenta cercetare a pietei vizate si a reactiei tipice la diverse culori in acea piata, alege culorile cu care aproape sigur nu gresesti niciodata: albastru, beige sau verde si evita rosu, portocaliu sau mov.

Recomandam tuturor studiile si analizele despre utilizarea culorilor in comunicare realizate de marile companii producatoare de echipamente pentru imprimare color, ca acest tutorial realizat de HP.

Gallup spune ca 87% din angajati nu ar recomanda compania la care lucreaza sau produsele acesteia

"[Absenta loialitatii angajatilor] imi arata ca undeva facem o greseala grava si ca cheltuim total aiurea pe "implicarea angajatilor". Sau sa fie explicatia in natura umana (lenesa si refractara) iar in acest caz daca n-am fi cheltuit sume uriase pentru implicarea propriilor angajati situatia ar fi stat si mai rau decat acum?" scrie Alina Vasile pe blog.

Si despre aceasta tema as spune ca exista doua scoli. Scoala ardeleana si scoala Ilioara ;-).

Dincolo de gluma, am lucrat cu companii care si-au proiectat succesul in mod constient pe baza loialitatii si dedicatiei angajatilor si le-a iesit. Uneia chiar fulminant. Am lucrat si cu companii care si-au proiectat succesul pe baza uzarii si ab-uzarii, chiar a consumului de mase de angajati in care indivizi anonimi se schimba mereu si le-a iesit. Uneia chiar fulminant.

Am desigur certitudinea ca loializarea angajatilor este singura care poate crea acel extra-boost care sa faca diferenta intre foarte bine si exceptional. Fiind de 14 ani implicat direct in asta, stiu sigur si care sunt costurile unei asemenea abordari. Si nu e vorba numai de costurile financiare. Din cauza ca foarte foarte putini oameni, in general, si apoi si mai putini manageri de varf sunt in mod natural inclinati catre ceilalti oameni si nu catre sine, e vorba (mai ales) de costurile schimbarii de atitudine ale echipei manageriale de varf si de costurile emotionale ale efortului de mentinere cu incapatanare a noii atitudini timp de ani si ani. De cele mai multe ori, costurile acestea se dovedesc de nesuportat.

Si pentru unii si pentru ceilalti avem o singura veste:

Fie ca va place sau nu, angajatii dumneavoastra detin cheia succesului companiei sau organizatiei.

Asa ca recomandam celor din urma din exemplele de mai sus, in continuare, proceduri clare care asigura independenta postului fata de om si - in general - proiectarea organizatiei ca un angrenaj plin de rotite impersonale care isi imping, fara nici un entuziasm dar in mod eficient, dintishorii unele la altele facand ca masinaria sa mearga bine inainte. Am proiectat astfel organizatii pentru altii si a mers, sunt sigur ca o sa mearga si pentru dvs.

Celor putini din prima categorie recomandam, asa cum am facut-o intotdeauna, perfectionarea echipelor, maximizarea eficientei lor in functionare, potentarea sentimentului de apartenenta si loialitate a angajatilor la echipa si organizatie. In acest fel, un om va munci cat doi si va costa in continuare cat unul singur. Loializarea si eficientizarea sunt perfect realizabile in cadrul unui proces cu metodologie clara. Proiectat si implementat de profesionisti sau chiar cu mijloace din interiorul organizatiei, team building-ul este de multe ori responsabil pentru raspunsul la intrebarea "De ce la ei se munceste asa bine si la noi nu?"

Team building NU este egal cu "distractie in colectiv"

O iesire cu totii intr-o poiana unde sa tragem cu arcul iar seara sa ne pilim dupa posibilitatile ficatului si sa ne zbuciumam pe muzica refularile corporatiste adunate de un an incoace se numeste "distractie in colectiv". Asta e usor si de organizat si de suportat de catre management, ca oricum nu schimba mai nimic.

Printr-o sesiune de team building, care contine desigur multa distractie dar SI altceva, se asigura (sau se reda periodic) nivelul maxim al celor 7 elemente care definesc o echipa de mare performanta:

1. Angajament – Oamenii inteleg cum se incadreaza munca lor si valoarea pe care o produc in obiectivele organizatiei. Ei simt ca obiectivele organizatiei sunt realizabile cu ajutorul lor si aliniate cu obiectivele personale si ale echipei din care fac parte.

2. Contributie – Echipele au nevoie de oameni cu capacitate tehnica, cu abilitati interpersonale, cu initiativa si dorinta de a invata. Cu cat oamenii au mai multa incredere in echipa, cu atat vor fi dispusi sa contribuie mai mult la performanta.

3. Comunicare – Pentru ca o echipa sa-si atinga potentialul maxim, membrii ei trebuie sa poata exprima ce gandesc, cere sprijin, impartasi idei noi sau nepopulare, risca sa faca greseli. Aceasta este posibil numai intr-un mediu preocupat de solutii si nu de probleme si coeziunea este intotdeauna rezultatul comunicarii prietenoase, deschise si pozitive.

4. Cooperare – Cele mai multe provocari cer astazi mai mult decat o buna performanta solo. Modelul IPITS ajuta echipele in a-si perfectiona comportamentele care maximizeaza sinergia:

a. Incredere – "Poti conta pe mine" este o sintagma uzuala si bazata in realitate in echipele performante. Membrii echipei au incredere ca atunci cand un coleg s-a angajat sa dea un telefon, sa citeasca un raport, sa perticipe la o actiune, etc., acel lucru va fi facut negresit, bine si la timp.

b. Precizie – "Facem treaba bine de prima data" este o alta fraza care defineste calitatea si performanta caracteristice echipelor functionale. Mandria personala pentru calitatea livrata se reflecat in mandria echipei pentru rezultatele comune.

c. Inovare – Creativitatea infloreste in echipa cand indivizii se simt sprijiniti de colegi. Riscul luarii initiativei pentru schimbare este mult mai confortabil in cazul abordarilor colective.

d. Timp castigat – Cand membrii echipei coopereaza cu adevarat, ei respecta timpul celorlalti, livrand la termenele stabilite, venind la timp la intalniri, furnizand informatii imediat, etc.

e. Spirit – Echipele performante sunt caracterizate de un spirit de generozitate si respecta reguli de echipa ca: pretuieste individul, cladeste incredere in echipa, comunica deschis, accepta diferentele, bucura-te de succesul colectiv, primeste bine noii veniti.

5. Managementul conflictului – Este inevitabil ca o echipa, cu minti diferite si implicate, sa aiba de a face cu conflicte din cand in cand. Probleme nu apar din existenta diferentelor ci din felul in care acestea sunt administrate. Daca unii pretind ca echipele `bune` nu au conflicte, s-ar putea doar sa le ascunda `sub pres`. Conflictele fac parte din realitatea oricarei echipe si nu exista `pres` suficient de mare pentru ce se poate acumula daca echipa nu accepta conflictele si nu ia din timp masuri de management al acestora. Trei tehnici care ajuta sunt:

a. Perspectiva noua – concentrarea pe avantajele si nu pe inconvenientele abordarii si negocierii unei solutii pentru conflict

b. Schimbarea punctului de vedere – practicarea empatiei prin plasarea imaginara (sau chiar reala pentru un timp) in pozitia celeilalte parti aflate in negociere sau in conflict

c. Afirmatiile – ganduri si fraze pozitive reflectand rezultate dorite ale unei interactiuni vor influenta in bine comportamentul si vor evita conflicte.

6. Managementul schimbarii – Intr-o lume fluida si piete nestatornice, echipele trebuie nu numai sa raspunda bine, rapid si eficient la schimbare dar de multe ori chiar sa o initieze in maniera proactiva.

7. Conexiuni – O echipa performanta isi va perfectiona prin team building conexiunile cu:

a. Intreaga organizatie – membrii discuta performanta echipei in relatie cu prioritatile si valorile organizatiei.

b. Membrii echipei – colegii se ajuta reciproc, se suplinesc cand e nevoie, se felicita reciproc, celebreaza succesul impreuna, contribuie la resurse comune.

c. Alte echipe – echipele care se conecteaza bine cu alte echipe ii percep de obicei pe acestia din urma drept `clienti interni` si ii trateaza cu acelasi respect si aceeasi promptitudine ca si pe clientii externi organizatiei.

Abia astept sa ma contraziceti :-)

Branduri in criza: Madonna & Romania

Mare brand, Madonna. Se da de exemplu la cursuri de marketing, se admira pentru dibacia si eterna prospetime a strategiei, se tine de prototip al "reinventarii brandului"... Trebuia sa vad cum se face asta live!

Mai era si grija despre alt mare brand: Romania. Atata lume buna, epoci dupa epoci si mandate dupa mandate, a tot combatut la cresterea sau coacerea acestui brand... Si dupa atata zbatere, inca ne mai trezim cu aia in gard: "I love you Romania, I love you Budapest!." Trebuia sa vad unde mai e de lucru, ca sa pun umarul cu folos.

Si m-am dus. M-am dus la Madonna. Madonna era si ea dusa.

Paishpe mii de posturi de blog in dimineata asta au relatat deja tuturor, cu impresii si expresii, stuff de pe la event. Daca citesti vreo trei, la intamplare, stii deja ce relateaza toate alea paishpe mii de posturi (care e ce am gasit si eu acolo): praf, mult dans, nitzica tehnologie, prea putin talent si - bonus - "Buna ziua, Romania, buna ziua Tzigania!"

La aia saptezeci de mii de... hm, ce sa zic eu ca eram noi aseara, ca sa nu ne suparam... adunati, ne-a dat Madonna un extemporal scurt despre limba noastra rromani. Cum nu prea ne-am priceput, ea s-a cam mirat ca ce-o fi cu noi la naiba nu ne intelegem propria limba, noi ne-am luat-o cu rigla la palma si o sa mai invatam doamna, iar eu m-am linistit despre confuzia de brand intre Romania si Ungaria. Gata, am reusit, efortul nu a fost in zadar, obiectiv atins, nu ne mai confunda nimeni cu ungurii. Acum e clara identitatea brandului Romania.

Dar si invers. Prin '95, un prieten american mi-a zis sa nu ma indoiesc, sunt schimbari bune pentru noi, vom ajunge repede in rand cu Europa si cu America. Asa crezi, ca vom recupera rapid decalajul si va ajungem din urma? - i-am zis. Nuuuu, o sa va mai schimbati si voi in bine dar nu asta ziceam eu - m-a lamurit atunci Robert - ci noi o sa devenim tot mai ca voi. Dupa paishpe ani, am vazut fetze derutate aseara murmurand surprinse prin praful de la "Park Izwor" cand s-a lasat cu haules-baules: "Loredana... ?!?"

Madonna e in criza de Madonna si ori si-o regaseste ori nu. De asta sunt sigur.

Si despre celalalt brand in discutie, Romania, iata ca lucrurile s-au asezat, de acum mai trebuie sa lucram doar la fineturi de genul cum s-o scrie in limba aia decirculatieinternationala sloganul turistic al Romaniei: "Ava kari akana - Ves' tacha them!"

Hmm... Turism romanesc... Hm!

"Vezi ca nu scrie pe nicaieri Gradistea de Munte dar acolo trebuie sa ajungi de fapt. Cauti la iesirea din Calan un drum - chiar daca nu apare pe harta - care are indicator catre Bosorod. Ala de fapt duce la Gradistea." Asta e o mostra de indicatii extrem de valoroase de la prietenul meu Radu, fara de care nu ma simteam in stare sa plec in excursie spre vestigiile istorice ale natiei romanesti din zone ca Orastie, Tismana, Hurezi.

Am executat cinci zile de experimente turistice intr-o arie din sud-vestul tarii, cuprinsa intre colturile trunghiului Motru - Hunedoara - Ramnicu Valcea, extrem de densa in vietuire si cultura straveche (pre)romaneasca. M-am intors mult mai destept despre cine e romanii si ce vrea ei, care este. Concluzia e ca ei chiar este si ar cam fi cazul sa si vrea.

Dar m-am mai intors si mult mai destept despre ce se intelege prin declaratiile de cateva zeci de ani incoace (ca nu sunt in culpa numai zecile astea doua din urma) despre potentialul turismului romanesc si despre cum turismul nostru o sa devina din potential, cinetic (scuzati ingineria) si o sa salveze el natia de la diverse chestii nasoale. Ei bine, de inteles din aceste declaratii e ca sunt declaratii. Orice alta potriveala cu realitatea e rarisima si accidentala. Am sa povestesc cat mai multe dintre intamplarile turistice - jumatate incantatoare, jumatate strigatoare la cer - ale ultimelor cinci zile, inainte sa le uit, pentru ca cred cu tarie ca (1) unele informatii vor fi de mare ajutor viitorilor calatori prin zona si ii poate scuti de niste tzepe si (2) ... ramanem doar cu 1, era sa scriu ca poate aude cineva de la carma turismului si... si ce... lasati... ramanem cu 1. Am sa va invit sa va inchipuiti din cand in cand, in parcurgerea intamplarilor, ca sunteti un turist dintr-o tara relativ civilizata si ati venit sa vedeti aceste locuri doldora de istorie si cultura dupa ce ati mai facut ceva calatorii similare si in alte parti ale lumii. Nu de alta, dar imi inchipui ca asta ar fi profilul sumar al turistului pe care ni-l dorim. Seici arabi sau abramovici rusesti nu cred ca are rost sa tintim iar burkinafasienii nu au ei bani de altele deci nici de cheltuit pe la noi... Intre aceste extreme ramane turistul decent si deja un pic umblat, venind pe la noi din tari ca Anglia sau Austria sau Romania; ar trebui sa cam semene intre ei turistii de acest tip din aceste tari, nu? Sigur, ultimii ar avea un avantaj - limba. Vom vedea insa ca nu ajuta radical la calitatea experientei turistice.

Pentru ca si ordinea parcurgerii e importanta pentru impresia artistica, voi prezenta episoadele pastrand cronologia. Azi, episodul Bucuresti - cabana Rotunda (la poale de Retezat):

Despre Bucuresti - Pitesti - Ramnicu Valcea nu e nimic de spus despre care sa nu stiti deja prea destul. La Rm. Valcea am ales ruta aventuroasa si am luat-o spre nord, pe valea Oltului iar la Brezoi (sau aproximativ) am mai carmit o data, spre vest, pe valea Lotrului. Informatiile gasite in pregatirea excursiei povesteau despre un drum in stare relativ proasta (ce ar fi fost nou?) dar care parcurge o zona absolut incantatoare. Incantatoare au fost cu adevarat cheile Jiului de Est, pret de vreo 15 minute, chiar inainte de a intra in Petrila. Pana acolo, drum lung.
Am hurducait masina zdravan pe asfaltul bombardat pana la Voineasa fara sa ma uimesc prea tare de peisaj ca nu aveam de ce iar mai departe asfaltul a devenit amintire, savurata in rontait de macadam pe sub masina, la max 15-20 km la ora (plus praf daca nu aveti sansa mea sa ploua maruntel). Din sus de Voineasa, drumul (in devenire) face j'de mii de coturi pe marginea unei gropi (ca nu pot sa-i spun altfel) imense, probabil 2 km lata si 8 km lunga, prezentata romantic pe harti & stuff drept "Lacul Vidra". Ea, groapa sau el, lacul era acum (si cam tot asa de muuulti ani) secata si pastreaza doar un parau prin mijlocul ei (suna tampit sa scriu prin fundul ei) depaaaarte, depaaaarte, jos in vale. Cu toate coturile mentionate, ocolirea gropii dureaza multi kilometri si mult mai mult de o ora. Semnalul la telefon devine prost de pe la Brezoi si apoi inexistent tot drumul intre Voineasa si Petrosani. Pe harti drumul e pe dreapta gropii, in realitate e tot asa doar ca pe stanga. Eh, detalii... De cand am parasit valea Oltului, zona inspira salbaticie si dusmanie fata de peisaj si de privitorul lui. Ce vezi in jur e zero barat interventie turistica, zone de padure deasa ca peria de te manca lupchii alternate cu zone cu abuz de interventie prin defrisari pe toate partile si in toate directiile de parca a tzopait si pe aici meteoritul dupa Tunguska. La un popas pe marginea gropii m-am mirat ametit despre cum se poate ca drumul sa coboare constant spre botul masinii iar raul din valea de alaturi sa curga spre coada masinii dar n-am stat sa dezleg paradoxul si i-am dat inainte spre un loc cu ceva de mancare si un suc.
Asa ceva apare abia dupa coada "lacului Vidra" si dupa cam inca 1 km de acolo, pe un pietris ca de rambleu de cale ferata, absolut remarcabil. Locul cu sucul pare singura carciuma intre Brezoi si Petrila, pe zeci si zeci de km, asa ca n-o poti rata. Pare, pentru ca dupa ce pleci constati ca mai e una pe stanga, dupa colt. Greu de spus care e mai proasta. Pot sa spun doar despre prima. E foarte dragut construita din barne in mijlocul peisajului post-catastrofa meteoritica din jur si membrii personalului acestui avanpost al turismului romanesc in miezul salbaticiei traiesc pe planeta lor. Si par fericiti. Cand coboara pe planeta noastra, o fac rar si ca sa iti spuna ce nu au din ce scrie in meniu adica cam tot ce ti-ai dori. Dupa stramosescul "Dar ce aveti?", iti induc o falsa stare de confort spunandu-ti ca au ciorba de burta si ceafa cu cartofi prajiti. Nu e o veste rea. Devine o veste rea cand aduce ciorba de burta care e mult prea grasa si prea de alaltaieri. Ceafa e niste pulpa arsa scrum iar cartofii reci. Foamea e foame, nu stie de standarde turistice, asa ca am negociat cu nemultumire evidenta in atitudine sa-mi schimbe ceafa cu una mancabila si am capatat o bucata de carne ne-arsa dar sfaramata si greu identificabila pe porc. In concluzie, am plecat mai departe cam tot asa flamand cum am venit dar scapat de niste bani si cu o greata in bila care a tinut cateva ore si un no-spa. Cum drumul e unul singur, la vale spre Petrila, i-am dat inainte si iata ca reapar incet-incet urme de asfalt, fragmente de fost parapet pe marginea drumului, panouri ruginite si strambe, toate dandu-ti un cald sentiment de apartenenta la o specie care candva a modelat mediul ca sa-ti fie tie bine. Inca nu ti-e, ca asfaltul e varza, marcaje nu exista si semnal ioc dar macar te bucuri ca Dumnezeu s-a ingrijit si a lasat in aceste locuri de la capatul Jiului de Est o bucatica de peisaj cu chei si apa inspumata si vegetatie luxurianta care dau tare bine in poza in lumina de sase dupa amiaza. De la intrarea in Petrila si pana la iesirea din Petrosani nu trec mai mult de 30 de minute si, pentru ca a reaparut semnalul la mobil, am tras pe dreapta si am bagat o teleconferinta la birou.
De la Petrosani, dai-dai in sus spre sa zicem Simeria, pe un asfalt excelent de asta data, ca untul pe paine fara seminte. Drumul fasaie acuma sub roti ca pielea de pustoaica sub palma si, luat de placere, a condusului, am ratat cracificatia la stanga spre Rau de Mori, asa ca am intors mai sus romaneste peste banda continua si am corectat eroarea. Pentru ca obiectivul zilei urmatoare era lacul Bucura din Retezat, adica bocanci, pantaloni de munte, sapca, pelerina, lanterna, bidon, rucsac si trop-trop si gafff-gafff pe poteci, telul serii era sa innoptez la cabana Rotunda sau cat mai aproape de aceasta. De ce "...la cabana sau cat mai..."? De ce nu mi-am planificat mai cu precizie excursia? Nu din vina mea si se va vedea mai departe ce si cum. Lacul Bucura e fix in mijlocul unui aproximativ # (diez) mai mare pe care il descriu crestele Retezatului. Acces decent catre el, poteci pornind din nord de la cabana Pietrele (cam 4-5 ore) sau din sud de la cabana Buta (5 ore sau mai mult) sau din punctul Poiana Pelegii, aflat pe ruta dintre Buta si Bucura si unde, dupa unele informatii confuze de pe net si neconfirmate de cunoscuti, parea ca se poate ajunge cu masina. Acesta promitea cel mai scurt drum mai sus, estimarile optimiste anuntand doar 2.5 ore de urcus de la Poiana Pelegii la Bucura. Cel mai apropiat loc de innoptat fata de Poaiana Pelegii este cabana Rotunda. Despre aceasta, am gasit cate ceva pe net, inclusiv numere de telefon. De la diversi operatori si chiar de la un satelit. La ele, zile de-a randul, nu a raspuns nimeni. Pe site e si un formular de contact sau rezervare. Foarte cool. Ca nu merge, eh, asta e, nu poti sa le ai pe toate. Bine ca macar au adresa de email asa ca am trimis un mail ca sa intreb de locuri si sa cer rezervare. Mesajul cred ca a ajuns pe planeta chelnerilor de la Vidra. Asa ca de-aia, fin'ca cum dricu sa vina Frantz in Retezat daca nu poate sa sune sa afle daca cabana exista si au locuri, de-aia mi-am facut eu planul pe baza de "...la cabana sau cat mai...". Pentru Frantz e mai simplu. El nu vine de loc. Eu insa am perseverat.
Planul tactic a fost sa ocolesc pe trei laturi si jumatate (intai latura de la est, apoi cea din nord, apoi vest si jumatate din latura sudica) Retezatul. Suna complicat dar daca te uiti pe harta vezi ca nu ai multe variante. Tinta intermediara a fost lacul Gura Apei. Indicatoarele sunt rare si amplasate mereu dupa ce faci alegerea stanga-dreapta. Macar mi-au confirmat uneori ca am ales bine. Cand am fost nesigur, am aplicat principiul politic "Cand ai indoieli, alege dreapta". Cand si dreapta a esuat (dupa cum s-a vazut), am intrebat. Nenea localnicul cu bicicleta a fost mereu foarte amabil si dupa "No, domnule draga..." mi-a explicat, mai mult rar decat clar, ce am de facut mai departe. La ultima bifurcatie, dupa Gura Zlata, cand deja realitatea nu mai semana chiar de loc cu harta, pe borna kilometrica de pe marginea drumului statea un pusti care vorbea la telefon. Am oprit, am dat geamul jos, am scos capul jumate iar el, fara sa se opreasca din vorbit si fara sa se uite spre mine, a facut enervat din mana semn ca "In sus, la dreapta, ce naiba, chiar la toti trebuie sa va spun?". In acest mod simplu m-am catarat cu masina pe barajul de la Gura Apei si am intrat in zona despre care chiar nu am reusit sa gasesc anterior nici o informatie clara, sigura si confirmata. Prima dilema: drumul spre Rotunda e pe dreapta sau pe stanga lacului? Ca doua harti zic stanga, doua dreapta iar netul e vraiste. La fata locului, respectiv la capul lacului, am constatat ca da. E drum si pe stanga, si pe dreapta. Nimeni in jur ca sa intreb, ora pe inserate, drumurile par la fel de proaste, al din stanga e pe toate hartile de trei ori mai scurt, asa ca aleg stanga. 7 km cu intaia - a doua, cu strans din dinti si din amortizor si din bascula, pe pamant, pietre, gropi cu apa (norocul meu, destul de putina), pe drum lat cat o singura masina, cu stanci in stanga si lacul la 40 de metri adancime in rapa in dreapta (ca si asta e cam secat), si apoi prin niste balarii cat un stat de om, m-au dus tot mai sus, pana langa cabana Rotunda. Am oprit cu mare usurare, si pentru mine si pentru masina. Cabana nu arata cum ma asteptam. Am mai umblat pe munti si pe la cabane iar asta nu arata ca altele si sigur nu arata ca ce ma asteptam eu de la o cabana in fundul pamantului, cum e de fapt. Ditamai casoiul, foarte frumos aranjat, curte mare cu gazon, cu loc de joaca berechet pentru copii, masa de biliard, mobilier super, decoratiuni de mare bun gust pe pereti facute cu super-dibacie de un suflet sensibil din pietre, licheni si crengi, cabanieri tineri si amabili, generatia urmatoare (Luca, cca 5 luni) deja in training ca sa preia afacerea tatalui. Camere mai aveau doua asa ca a iesit bine si asta. Cand am urcat in camera, mirarea a continuat si a dat de climax: confort de trei stele austriece nu romanesti, baie de top, dus cu figuri, prosoape adevarate, mari, albe si cu "Cabana Rotunda" din tesatura, ca la Hilton.
Pentru turistul care a biruit sistemul pana aici, in ciuda secretelor despre traseu bine pastrate de autoritatile din turismul romanesc, si fara sa se descurajeze pe drumurile de toate felurile, urmeaza bere, mancare, bere, televizor, bere, bere, culcat devreme ca maine e o zi lunga si incepe din zori.

"Totul despre orice"

Se framanta metafizic si apoi se mira axiologic cate unii despre cum de nu se casca pamantul sub aceia care publica relaxat materiale cu titlul "Totul despre...". Pai nu trebuie judecati, ei publica sincer convinsi ca fac bine. Nu trebuie nici banuiti de premeditare, pentru ca stau subtirel si cu meditarea simpla.

A te porni sa gandesti-scrii-publici o afirmatie din categoria "Totul despre..." - a se citi: "Eu tocmai stiu si acum va spun si voua totul despre..." - e o chestiune de morala. E si o chestiune in legatura cu valoarea. Este o alunecare, pe celalalt versant, a judecatii axiologice.

Explicatie: Discutam zilele trecute cu o noua si (foarte) tanara colega, isteata si ambitioasa, despre de ce (mie mi se pare ca) se publica in mari cantitati articole infatuate, sumar sau prost documentate, care judeca subiectul in putine tuse si alea groase si apoi il executa sumar, in conditii de front. Reactia tinerei la un asa subiect de dilema a fost blink-blink a nedumerire... Ce, adica, dezbat eu acolo? Pai - zic eu - pana nu am parcurs tot, dar tot, drumul unui domeniu al realitatii, pana nu l-am mai refacut de cateva ori ca sa ii inteleg si nuantele si umbrele ascunse la prima trecere, pana nu am povestit si altora ce am aflat pe drum, pana nu am ghidat pe alti cativa in parcurgerea domeniului si pana cand, facand toate astea, nu mi s-a aprins in cap o luminita despre ce e de fapt de inteles din acel domeniu, nu m-as apuca nicidecum sa scriu despre el. Si chiar si atunci, titlul ar fi "Ce am inteles eu despre..." Reactia a ramas blink-blink, plus niste neincredere. "Glumiti, desigur - mi-a zis ea. Cine sta sa faca asta? Pai nu s-ar mai publica nimica..."

Concluzie: Si-uite-asa se cracifica potecile spre consacrare publicistica: plecati din zori spre varf, unii ca mine, care merg cu frana morala trasa, se nevoiesc si gafaie pe poteca de pe un versant, in timp ce altii, liberi de multe jene, au ales si zburda la deal pe poteca de pe celalalt versant. La mijloc - valoarea. De la noi arata intr-un fel, de la ei altfel. Undeva mai sus, chiar sub varf, potecile se reintalnesc. In varf, pompand panoramic aerul tare al inaltimilor, sta editura si alege. Cum de pe poteca nevoioasa vine material cam rar si cam indigest, editura n-are timp de asteptat sau de judecat valoarea, baga iute material de pe poteca insorita, ca e din plin.

Cam asta este totul despre cum de apar articole "Totul despre..." ;-)

Esti marfa! Cui te vinzi?

In catunul de pe coasta, un grec intre doua varste isi clatina moale umbra violeta in lumina amurgului, in fata pravaliei lui si incerca sa faca conversatie unei turiste prafuite, coborata pe poteca dinspre ruinele din deal. Dupa ce s-a linistit in legatura cu drumul si cu distanta pana in vale, turista a remarcat ca grecul e chiar simpatic, cu pravalia, cu scaunul si cu amurgul lui.
- Ce mi-ar placea si mie o viata ca a ta... asa, linistita... fantazeaza turista cu grecul si cu sine, intre primul si al doilea ouzaki rece.
- Pai te muti aici si gata, zice grecul.
- Ei, nu e asa de simplu...
- Ba este, uite, tot asa a venit si doamna Hilda din Germania si pe urma s-a mutat aici, preda germana la scoala din vale, e foarte fericita. Si doamna Cristina din Romania la fel, s-a si maritat cu Costas, ii invata pe turistii de la hotel sa danseze... Tu ce stii sa faci, ce lucrezi in tara la tine?
- Eh, eu am servici bun, sunt manager de proiect, la o firma mare cu nume din trei litere.
- Mhm, si adica ce faci tu acolo?
- Muncesc 12 ore pe zi, am multe responsabilitati, planific, coordonez, controlez, evaluez, aprob...
- Lasa, lasa, ce faci de fapt, intr-o zi obisnuita de munca, ca sa inteleg?
- Sedinta de dimineata, apoi intalnirea de briefing cu echipa, teleconferinta cu sefii de la regiune, sedinta operativa interdepartamentala, consultarea telefonica cu office-ul din State, sedinta cu echipa ca sa inchidem ziua, sedinta cu seful despre prioritati...
- Da, n-o sa poti sa traiesti la noi, inteleg, nu stii sa faci nimic... a admis grecul.

Nu e fictiune. Intamplarea mi-a fost relatata de chiar turista de mai sus. Cum sa priceapa grecul din satul din insula aia ce este valoros la tine, cand el te raporteaza la valorile din lumea lui? Diplomele, certificarile si skill-urile tale hard si soft nu trec testul cu ouzo si soare prafuit.

Sigur ca ti s-a spus "Esti marfa!" la cursul de tehnica avansarii in cariera. La fel si celorlalti: in general oameni cu facultate, in jurul a 30 de ani, prinsi de 2-5 ani in acelasi job si lipsiti de o pila care sa-i avanseze iute, alarmati ca altii mai putin calificati avanseaza mai repede ca ei. Trainerul recomanda abordarea pragmatica: considera-te drept o marfa scoasa la vanzare. Propune viitorului tau sef sa investeasca in tine, sa te cumpere. Oi fi tu "marfa" pe strada la tine dar atentie mare CUI incerci sa vinzi aceasta marfa si CE anume despre marfa ii spui, ca sa conteze cu adevarat.

Dupa ce am stabilit in episoadele trecute cat de important este sa iti incepi demersul de a avansa mai repede in cariera prin a-ti stabili un obiectiv SMART si ai aflat deja cum exact sa faci asta, hai sa ne preocupam acum despre CUI si despre CE ai de vandut. E important sa stii pe cine ai de convins ca meriti promovarea si, de asemenea, e important sa stii ce vrea acela sa auda despre tine.

---

Cui vinzi? - Intelege-i pe cei pe care trebuie sa-i convingi

Industria - Daca urmatorul nivel pe care il tintesti in cariera ta presupune schimbarea industriei, trebuie sa incepi cat mai curand familiarizarea cu noua industrie. Internetul, mass-media si orice persoane cunoscute din anturaj care activeaza in acea industrie trebuie frecventate mai intens. Propune-ti sa iti clarifici cateva lucruri importante: cine sunt principalii jucatori din industria respectiva, care sunt problemele in prezent, care sunt tendintele pentru viitorul previzibil in acea industrie. Insusirea unor elemente de vocabular (termeni de specialitate, nume de persoane marcante, marci/branduri, prescurtari, etc) specifice industriei este de asemenea recomandabil sa te preocupe cat mai din timp. Chiar si rescrierea resume-ului cu accent pe orice are de a face cu industria vizata ar fi o idee buna.

Firma - Daca noua ta destinatie pe drumul carierei te pastreaza in industria in care ai activat si pana acum dar te duce intr-o noua firma, ai face bine sa cauti, sa gasesti si sa asimilezi cat mai din timp informatii despre aceasta. Este foarte important sa obtii cat mai curand o cat mai completa intelegere a structurii organizationale, a proceselor majore si a fluxurilor decizionale din noua organizatie, pentru a incepe sa "simti" mediul in care te vei integra si cultura acestuia. E foarte util sa identifici persoane, in cercul tau de cunoscuti sau prin ricoseuri de la cunoscuti (retelele de tip social network sunt extrem de valoroase pentru o asemenea cercetare), care lucreaza sau au lucrat in firma pe care o tintesti si sa stai de vorba cu acestia, ca sa afli din ce perspectiva vad ei acea lume. Punctul lor de vedere, venind dinspre interior, va fi aproape sigur diferit de ceea ce vei gasi in literatura oficiala a firmei. Despre aceasta din urma, recomandam situl firmei, sectiunea "Despre noi" sau similar, pentru a afla in ce termeni si chiar cu ce cuvinte se descriu ei insisi. Un alt lucru foarte folositor de facut este cel putin o vizita la sediul firmei si o discutie sumara cu receptionera, in timp ce privesti in jur la oamenii care intra sau ies. Vei avea astfel un contact direct cu atitudinea, codul vestimentar, modul de adresare, disciplina, curatenia, dotarea tehnica, etc din firma.

Seful - Pentru ca noul nivel in cariera, spre care te indrepti, te va pozitiona aproape sigur in subordinea unui alt sef dacat cel de pana acum, nu pot sa subliniez indeajuns importanta unei bune informari despre acesta. Este important sa ai informatii despre viitorul sef din surse cat mai multe si mai diferite, pentru ca punctele de vedere vor diferi de la o sursa la alta. O persoana nu este usor de inteles. Aceasta se comporta diferit in situatii, momente si cu oameni diferiti. De aceea, nu te grabi sa crezi ca ai inteles cu cine o sa ai de a face dupa o singura discutie cu cineva care il cunoaste pe viitorul tau sef sau numai dupa ce ai parcurs descrierea sa aflata pe situl firmei. Nu te zgarci la efort si creativitate in a afla cat mai multe despre aceasta persoana, atat in plan profesional cat si in dimensiunea sa personala. Are sa iti fie foarte de folos sa fii la curent cu situatia sa familiala, cu informatiile importante despre partenerul sau de viata, cu numarul, varsta, sexul si preocuparile copiilor sai, cu masina pe care o conduce si felul in care o conduce, cu preferintele sale religioase, culturale sau despre petrecerea timpului liber, cu joburile sale anterioare si cu calea pe care a promovat pana aici, cu relatia dintre el/ea si propriul sau sef. E important sa te dumiresti daca se poate si cam ce fel de oameni au trecere la acest sef si sa identifici cateva trasaturi comune ale lor.

Echipa - Daca tintesti promovarea in aceeasi firma in care ai fost si pana acum, poate chiar si in cadrul aceleiasi echipe dar pe o pozitie superioara, o buna informare despre colegi, sef si sefii acestuia, in cel putin dimensiunile de mai sus, iti va asigura munitie foarte utila pentru a pune in aplicare unele dintre tehnicile de avansare in cariera pe care ti le voi prezenta mai departe.

---

Ce vinzi? - Autoevaluarea

O buna intelegere a oricarei marfi, deci si o buna intelegere a ta ca marfa (vandabila cu succes), e bine sa nu se bazeze doar pe o privire rapida in oglinda sau in ochii unui prieten. Un "Esti marfa, du-te si arata-le ce poti!" nu ajunge, e nevoie ca intelegerea a ceea ce oferi sa rezulte in urma derularii metodice a catorva procedee stiintifice de analiza. Pentru a te autoevalua, iti recomand: analiza pe trei nivele succesive, analiza avantajelor comparative si competitive, analiza de USP, analiza WII FM. Pentru ca marfa in discutie esti chiar tu, o persoana, si anume una atat de speciala, recomand si o analiza de rol.

Te voi ghida in posturile urmatoare, pe rand, prin fiecare dintre cele cinci metode de (auto)analiza si vom trage impreuna cateva concluzii folositoare la sfarsit. Cu aceste concluzii vei sti mai bine cum sa "ambalezi" marfa.