Glam + bling-bling = tehnologie? Da, daca numai asa putem vinde tehnologie femeilor de astazi

Majoritatea gadgeturilor destinate femeilor urmeaza stereotipul roz sau bling-bling ignorandu-se utilitatea lor si asteptarile, nevoile femeilor. Multi producatori considera ca daca produsul este de culoare roz – cea mai des folosita culoare la electronice destinate exclusiv femeilor – sau are floricele si elemente stralucitoare este perfect pentru o femeie. Ei bine, lucrurile nu stau chair asa. In prezent aceste „accesorii” sunt gustate mai mult de adolescente si nu de femeile, daca nu independente, cel putin cu personalitate si care au nevoie de gadgeturi care sa le fie utile.

Un studiu de piata efectuat de NPD Group in SUA arata ca 40% din vanzarile de electronice vin de la femei. In timp ce barbatii cheltuie 902 milioane de dolari pe an, femeile cheltuie 558 milioane de dolari. Femeile fie cumpara, fie influenteaza cumpararea a mai mult de jumatate din produsele electornice.

Noua serie Photosmart de la HP se adreseaza atat barbatilor cat si femeilor si imbina avantajele unei imprimari de calitate cu simplitatea functiilor si cu toate tehnologiile pe care ti le-ai dori atunci cand vine vorba de imprimare. Multifunctionala Hp Photosmart Premium nu este roz, dar este usor de folosit, nu este stralucitoare dar iti poate corecta pozele pe care vrei sa le imprimi, de exemplu; nu este catifelata dar poti folosi multele tehnologii de imprimare, si conexiune pe care le detine, cu o usurinta greu de imaginat atunci cand vorbim despre o imprimanta multifunctionala.

Noua serie Photosmart de la HP introduce tehnologia TouchSmart ce ofera un plus de comoditate in utilizarea functiilor de imprimare. Astfel chiar si cei mai tineri membri ai familiei pot imprima fotografii sau jocuri fără a fi necesar un computer desktop sau un notebook; poate fi chiar distractiv sa atingi ecranul senzitiv al imprimantei; atentie mamici si tatici.

Toti membri familiei pot imprima jocuri sau proiecte, folosind taste rapide (shortcut) ca de exemplu butonul Quickform de pe ecranul TouchSmart, sau de oriunde din casa cu ajutorul tehnologiei incorporate wireless.

Fie ca esti o femeie de cariera si ai nevoie sa iti faci „temele” acasa, fie ca esti mamica si trebuie sa il ajuti pe copilul tau sa isi imprime proiectele de la scoala, sau pur si simplu sa iti imprimi fotografiile cu cei dragi, HP Photosmart Premium poate fi o solutie foarte buna pentru tine. Este o imprimanta usor de folosit, economica, dotata cu tehnologii, si iti ofera o calitate foarte buna a materialului imprimat.

Folosind cele mai noi modele din seria HP Potosmart, temele, fotografiile, si documentele de serviciu sunt imprimate doar cu o atingere, oferind culori intense pentru amintirile din vacanta sau momentele abia petrecute in casa. Cu ajutorul unui card de memorie încorporat si a ecranului Touchsmart poti naviga usoar prin colectiile de fotografii. Daca nu esti tocmai priceput/a la fotografiat nu-i nimic, te ajuta reglajele automate pentru eliminarea efectului de ochi rosii, iluminare si culoare pentru a beneficia usor si rapid de un rezultat imbunatatit al imaginii imprimate.

Imprimanta HP Photosmart Premium All-in-One TouchSmart, varful acestei serii, se prezinta cu un ecran senzitiv mare de 8.9 cm venind in intampinarea nevoilor tale de a vizualiza, edita si imprima fotografii cu usurinta si la o calitate înaltă direct din albume online prin Snapfish (cerinte: creare cont la snapfish.com si imprimanta conectată la internet), toate acestea folosind doar ecranul echipamentului.

Mai mult, HP Photosmart Premium AiO oferă preechipat Wi-Fi®, BluetoothA® si Ethernet pentru conectarea la notebook-uri, PC-uri si echipamente mobile. Aceasta multifunctionala include si functionalitatea de imprimare pe ambele părti ale hartiei, astfel poti economisi hartie si bani.

Proiectată cu grija pentru mediu în minte, tehnologia ENERGY STAR® disponibilă la echipamentele All-in-One, reduce consumul de energie cu mai mult de 25% în comparatie cu modelele precedente si detine, în plus, optiunea de economisire a hartiei precum imprimarea automată duplex.

Usor de folosit, imprimare de calitate, tehnologii noi si eficiente, raport calitate/pret bun, cam asa am putea rezuma ce este si ce ofera aceasta imprimanta.

Culoarea formularului influenteaza rezultatul sondajului de opinie

O soferita cu parul ca ministra turismului astepta la semafor. Se face galben, se face verde, ea nu porneste. Coloana o ocoleste, cu bombaneli si alte urari... Se face iar galben, rosu, din nou galben si verde... Tot nu porneste. Alte claxoane, expresii si impresii... Din nou galben, verde, tot nu porneste. Un politist se apropie, ciocane respectuos la geam. Soferita coboara geamul si politistul intreaba:
- Doamna doreste alta nuanta?

Traim in culori. Percepem realitatea inconjuratoare si luam decizii in culori. Un studiu finalizat in august 2009 de specialistii in marketing de la BusinessMachine, pe 42 de campanii de comunicare derulate in Romania in ultimii 2 ani, releva ca prima noastra reactie la un mesaj este in 72% din cazuri decisa de culoarea mesajului si imaginile asociate acestuia si numai in proportie de 28% de cuvintele si logica mesajului.

Culoarea este un instrument foarte puternic. Folosite corect, cu culorile potrivite poti transmite un mesaj negativ sau pozitiv, poti stimula impulsul de a cumpara, poti calma sau agita o adunare de oameni, poti sugera valoarea unei marfi. Specialistii in marketing si vanzari se instruiesc continuu in folosirea culorilor pentru a convinge publicul tinta sa reactioneze in modul dorit. Psihologii, de asemenea, studiaza culorile ca pe un important aspect al realitatii. Designerii, de la cei de moda pana la proiectantii de echipamente industriale, tin coulorile in centrul activitatii si atentiei lor. Un studiu realizat de HP cuantifica puterea culorilor prin efectele lor:

- Oamenii sunt cu 75% mai tentati sa citeasca un mesaj colorat
- Utilizarea culorilor intr-un mesaj creste cu 65% gradul de retinere al acestuia
- Daca mesajul indeamna la cumparare, reactia favorabila este cu 80% mai des prezenta in cazul mesajelor colorate decat al celor alb-negru

Reactia oamenilor la culori poate influenta chiar si rezultate sondajelor de opinie:
O cercetare intre 6 si 10 aprilie 2009, intreprinsa in Europa, Orientul Mijlociu si Africa, de catre divizia de echipamente de imprimare a HP arata ca nivelul de acord cu o afirmatie, in cadrul unui sondaj, difera in functie de culoarea formularului. Mai mult de jumatate din respondentii (53%) chestionati pe un formular verde au manifestat un acord puternic cu afirmatiile prezentate, in opozitie cu 36% din respondentii ale caror chestionare care au inclus aceleasi afirmatii dar au fost publicate in alb-negru.

Mesajul implicit transmis de o culoare poate diferi mult de la o cultura la alta
In lumea islamica, verdele trebuie utilizat cu multa prudenta datorita conotatiilor sale religioase, culoarea asociata mortii si doliului poate diferi intre negru in unele culturi, maro in India si alb in Japonia.

In cultura noastra, in emisfera nordica si in special in lumea influentata de valorile europene si nord-americane, "vocabularul culorilor" este destul de clar:

Negrul denota autoritate, distinctie, pret mare si marfa de lux. Jucariile sau ambalajul de detergent ieftin nu ar trebui colorate in negru. O masina de lux si scumpa pe masura, insa, te astepti sa fie neagra.

Albul sugereaza curatenie, puritate, lumina. Alb mai mult in jurul unui element colorat atrage si mai bine atentia asupra celui din urma.

Gri este culoarea folosita pentru a sugera caracterul eminamente practic si fara fantezie al unor lucruri si este asociat sculelor, materialelor brute, taxelor.

Argintiul este asociat cu spiritul de competitie si de aventura, sugerand luciul metalic.

Rosul atrage atentia si sugereaza energia vitala. Este asociat tuturor elementelor care au de a aface cu viata: femeile (in China chiar miresele poarta rosu), pasiunea, sangele, vitalitatea in general. Rosul nu este despre ratiune. A colora un mesaj despre bani in rosu nu este nimerit. Expunerea la rosu agita spiritul si produce o crestere a ritmului cardiac si a nervozitatii.

Roz este culoarea potrivita pentru un mesaj feminin, suav si delicat, implicand multa sensibilitate.

Albastru este o culoare foarte prezenta in natura, asociat cu vremea buna si starea de confort si calm. Albastrul sugereaza uniforma, loialitatea, disciplina.

Verde este o culoare tot mai la moda, prin asociere cu sanatatea naturii. O suta de ani de suprematie economica americana au indus asocierea culorii verde si cu banii (dolarii sunt verzi).

Galben este culoarea zambetului. Din ratiuni fiziologice, galben este culoarea pe care ochiul uman o percepe cu cea mai mare acuitate si de aceea este folosita pentru mesajele care trebuie remarcate cel mai urgent (atentionari in trafic, etc).

Portocaliul este culoarea spiritului tanar, nelinistit, non-conformist si gata pentru (inca o) renastere.

Mov si violet sunt culori pretentioase, sugereaza misterul si o noblete implicita, trebuie utilizate cu masura pentru ca excesul de mov sau violet da o impresie proasta si face ca mesajul sa fie respins indiferent de continutul acestuia.

Maro este culoarea produselor organice si este asociata valorilor traditionale ca prietenia, stabilitatea, increderea. Uneori e perceput ca plictisitor si asociat stilului hippie si anilor '70.

Culorile vorbesc despre tine
Culoarea (dominanta) in care te prezinti lumii prin cravata sau costumul purtate, ambalajul produsului tau, designul web-sitului sau al blogului, sigla firmei, materialele de prezentare, brosuri si alte tiparituri, etc, comunica audientei ceva, cu mult inainte de a face tu prima afirmatie. Acel ceva este prima impresie. Pentru ca prima impresie o poti face o singura data, recomandam atentie mare la culori. Cu scaderea importanta in ultima vreme a costurilor cu imprimarea color, aproape toate mesajele care circula pe hartie tiparita sau imprimata sunt color. Daca nu ai avut ocazia sa faci o atenta cercetare a pietei vizate si a reactiei tipice la diverse culori in acea piata, alege culorile cu care aproape sigur nu gresesti niciodata: albastru, beige sau verde si evita rosu, portocaliu sau mov.

Recomandam tuturor studiile si analizele despre utilizarea culorilor in comunicare realizate de marile companii producatoare de echipamente pentru imprimare color, ca acest tutorial realizat de HP.

Gallup spune ca 87% din angajati nu ar recomanda compania la care lucreaza sau produsele acesteia

"[Absenta loialitatii angajatilor] imi arata ca undeva facem o greseala grava si ca cheltuim total aiurea pe "implicarea angajatilor". Sau sa fie explicatia in natura umana (lenesa si refractara) iar in acest caz daca n-am fi cheltuit sume uriase pentru implicarea propriilor angajati situatia ar fi stat si mai rau decat acum?" scrie Alina Vasile pe blog.

Si despre aceasta tema as spune ca exista doua scoli. Scoala ardeleana si scoala Ilioara ;-).

Dincolo de gluma, am lucrat cu companii care si-au proiectat succesul in mod constient pe baza loialitatii si dedicatiei angajatilor si le-a iesit. Uneia chiar fulminant. Am lucrat si cu companii care si-au proiectat succesul pe baza uzarii si ab-uzarii, chiar a consumului de mase de angajati in care indivizi anonimi se schimba mereu si le-a iesit. Uneia chiar fulminant.

Am desigur certitudinea ca loializarea angajatilor este singura care poate crea acel extra-boost care sa faca diferenta intre foarte bine si exceptional. Fiind de 14 ani implicat direct in asta, stiu sigur si care sunt costurile unei asemenea abordari. Si nu e vorba numai de costurile financiare. Din cauza ca foarte foarte putini oameni, in general, si apoi si mai putini manageri de varf sunt in mod natural inclinati catre ceilalti oameni si nu catre sine, e vorba (mai ales) de costurile schimbarii de atitudine ale echipei manageriale de varf si de costurile emotionale ale efortului de mentinere cu incapatanare a noii atitudini timp de ani si ani. De cele mai multe ori, costurile acestea se dovedesc de nesuportat.

Si pentru unii si pentru ceilalti avem o singura veste:

Fie ca va place sau nu, angajatii dumneavoastra detin cheia succesului companiei sau organizatiei.

Asa ca recomandam celor din urma din exemplele de mai sus, in continuare, proceduri clare care asigura independenta postului fata de om si - in general - proiectarea organizatiei ca un angrenaj plin de rotite impersonale care isi imping, fara nici un entuziasm dar in mod eficient, dintishorii unele la altele facand ca masinaria sa mearga bine inainte. Am proiectat astfel organizatii pentru altii si a mers, sunt sigur ca o sa mearga si pentru dvs.

Celor putini din prima categorie recomandam, asa cum am facut-o intotdeauna, perfectionarea echipelor, maximizarea eficientei lor in functionare, potentarea sentimentului de apartenenta si loialitate a angajatilor la echipa si organizatie. In acest fel, un om va munci cat doi si va costa in continuare cat unul singur. Loializarea si eficientizarea sunt perfect realizabile in cadrul unui proces cu metodologie clara. Proiectat si implementat de profesionisti sau chiar cu mijloace din interiorul organizatiei, team building-ul este de multe ori responsabil pentru raspunsul la intrebarea "De ce la ei se munceste asa bine si la noi nu?"

Team building NU este egal cu "distractie in colectiv"

O iesire cu totii intr-o poiana unde sa tragem cu arcul iar seara sa ne pilim dupa posibilitatile ficatului si sa ne zbuciumam pe muzica refularile corporatiste adunate de un an incoace se numeste "distractie in colectiv". Asta e usor si de organizat si de suportat de catre management, ca oricum nu schimba mai nimic.

Printr-o sesiune de team building, care contine desigur multa distractie dar SI altceva, se asigura (sau se reda periodic) nivelul maxim al celor 7 elemente care definesc o echipa de mare performanta:

1. Angajament – Oamenii inteleg cum se incadreaza munca lor si valoarea pe care o produc in obiectivele organizatiei. Ei simt ca obiectivele organizatiei sunt realizabile cu ajutorul lor si aliniate cu obiectivele personale si ale echipei din care fac parte.

2. Contributie – Echipele au nevoie de oameni cu capacitate tehnica, cu abilitati interpersonale, cu initiativa si dorinta de a invata. Cu cat oamenii au mai multa incredere in echipa, cu atat vor fi dispusi sa contribuie mai mult la performanta.

3. Comunicare – Pentru ca o echipa sa-si atinga potentialul maxim, membrii ei trebuie sa poata exprima ce gandesc, cere sprijin, impartasi idei noi sau nepopulare, risca sa faca greseli. Aceasta este posibil numai intr-un mediu preocupat de solutii si nu de probleme si coeziunea este intotdeauna rezultatul comunicarii prietenoase, deschise si pozitive.

4. Cooperare – Cele mai multe provocari cer astazi mai mult decat o buna performanta solo. Modelul IPITS ajuta echipele in a-si perfectiona comportamentele care maximizeaza sinergia:

a. Incredere – "Poti conta pe mine" este o sintagma uzuala si bazata in realitate in echipele performante. Membrii echipei au incredere ca atunci cand un coleg s-a angajat sa dea un telefon, sa citeasca un raport, sa perticipe la o actiune, etc., acel lucru va fi facut negresit, bine si la timp.

b. Precizie – "Facem treaba bine de prima data" este o alta fraza care defineste calitatea si performanta caracteristice echipelor functionale. Mandria personala pentru calitatea livrata se reflecat in mandria echipei pentru rezultatele comune.

c. Inovare – Creativitatea infloreste in echipa cand indivizii se simt sprijiniti de colegi. Riscul luarii initiativei pentru schimbare este mult mai confortabil in cazul abordarilor colective.

d. Timp castigat – Cand membrii echipei coopereaza cu adevarat, ei respecta timpul celorlalti, livrand la termenele stabilite, venind la timp la intalniri, furnizand informatii imediat, etc.

e. Spirit – Echipele performante sunt caracterizate de un spirit de generozitate si respecta reguli de echipa ca: pretuieste individul, cladeste incredere in echipa, comunica deschis, accepta diferentele, bucura-te de succesul colectiv, primeste bine noii veniti.

5. Managementul conflictului – Este inevitabil ca o echipa, cu minti diferite si implicate, sa aiba de a face cu conflicte din cand in cand. Probleme nu apar din existenta diferentelor ci din felul in care acestea sunt administrate. Daca unii pretind ca echipele `bune` nu au conflicte, s-ar putea doar sa le ascunda `sub pres`. Conflictele fac parte din realitatea oricarei echipe si nu exista `pres` suficient de mare pentru ce se poate acumula daca echipa nu accepta conflictele si nu ia din timp masuri de management al acestora. Trei tehnici care ajuta sunt:

a. Perspectiva noua – concentrarea pe avantajele si nu pe inconvenientele abordarii si negocierii unei solutii pentru conflict

b. Schimbarea punctului de vedere – practicarea empatiei prin plasarea imaginara (sau chiar reala pentru un timp) in pozitia celeilalte parti aflate in negociere sau in conflict

c. Afirmatiile – ganduri si fraze pozitive reflectand rezultate dorite ale unei interactiuni vor influenta in bine comportamentul si vor evita conflicte.

6. Managementul schimbarii – Intr-o lume fluida si piete nestatornice, echipele trebuie nu numai sa raspunda bine, rapid si eficient la schimbare dar de multe ori chiar sa o initieze in maniera proactiva.

7. Conexiuni – O echipa performanta isi va perfectiona prin team building conexiunile cu:

a. Intreaga organizatie – membrii discuta performanta echipei in relatie cu prioritatile si valorile organizatiei.

b. Membrii echipei – colegii se ajuta reciproc, se suplinesc cand e nevoie, se felicita reciproc, celebreaza succesul impreuna, contribuie la resurse comune.

c. Alte echipe – echipele care se conecteaza bine cu alte echipe ii percep de obicei pe acestia din urma drept `clienti interni` si ii trateaza cu acelasi respect si aceeasi promptitudine ca si pe clientii externi organizatiei.

Abia astept sa ma contraziceti :-)

Branduri in criza: Madonna & Romania

Mare brand, Madonna. Se da de exemplu la cursuri de marketing, se admira pentru dibacia si eterna prospetime a strategiei, se tine de prototip al "reinventarii brandului"... Trebuia sa vad cum se face asta live!

Mai era si grija despre alt mare brand: Romania. Atata lume buna, epoci dupa epoci si mandate dupa mandate, a tot combatut la cresterea sau coacerea acestui brand... Si dupa atata zbatere, inca ne mai trezim cu aia in gard: "I love you Romania, I love you Budapest!." Trebuia sa vad unde mai e de lucru, ca sa pun umarul cu folos.

Si m-am dus. M-am dus la Madonna. Madonna era si ea dusa.

Paishpe mii de posturi de blog in dimineata asta au relatat deja tuturor, cu impresii si expresii, stuff de pe la event. Daca citesti vreo trei, la intamplare, stii deja ce relateaza toate alea paishpe mii de posturi (care e ce am gasit si eu acolo): praf, mult dans, nitzica tehnologie, prea putin talent si - bonus - "Buna ziua, Romania, buna ziua Tzigania!"

La aia saptezeci de mii de... hm, ce sa zic eu ca eram noi aseara, ca sa nu ne suparam... adunati, ne-a dat Madonna un extemporal scurt despre limba noastra rromani. Cum nu prea ne-am priceput, ea s-a cam mirat ca ce-o fi cu noi la naiba nu ne intelegem propria limba, noi ne-am luat-o cu rigla la palma si o sa mai invatam doamna, iar eu m-am linistit despre confuzia de brand intre Romania si Ungaria. Gata, am reusit, efortul nu a fost in zadar, obiectiv atins, nu ne mai confunda nimeni cu ungurii. Acum e clara identitatea brandului Romania.

Dar si invers. Prin '95, un prieten american mi-a zis sa nu ma indoiesc, sunt schimbari bune pentru noi, vom ajunge repede in rand cu Europa si cu America. Asa crezi, ca vom recupera rapid decalajul si va ajungem din urma? - i-am zis. Nuuuu, o sa va mai schimbati si voi in bine dar nu asta ziceam eu - m-a lamurit atunci Robert - ci noi o sa devenim tot mai ca voi. Dupa paishpe ani, am vazut fetze derutate aseara murmurand surprinse prin praful de la "Park Izwor" cand s-a lasat cu haules-baules: "Loredana... ?!?"

Madonna e in criza de Madonna si ori si-o regaseste ori nu. De asta sunt sigur.

Si despre celalalt brand in discutie, Romania, iata ca lucrurile s-au asezat, de acum mai trebuie sa lucram doar la fineturi de genul cum s-o scrie in limba aia decirculatieinternationala sloganul turistic al Romaniei: "Ava kari akana - Ves' tacha them!"

Hmm... Turism romanesc... Hm!

"Vezi ca nu scrie pe nicaieri Gradistea de Munte dar acolo trebuie sa ajungi de fapt. Cauti la iesirea din Calan un drum - chiar daca nu apare pe harta - care are indicator catre Bosorod. Ala de fapt duce la Gradistea." Asta e o mostra de indicatii extrem de valoroase de la prietenul meu Radu, fara de care nu ma simteam in stare sa plec in excursie spre vestigiile istorice ale natiei romanesti din zone ca Orastie, Tismana, Hurezi.

Am executat cinci zile de experimente turistice intr-o arie din sud-vestul tarii, cuprinsa intre colturile trunghiului Motru - Hunedoara - Ramnicu Valcea, extrem de densa in vietuire si cultura straveche (pre)romaneasca. M-am intors mult mai destept despre cine e romanii si ce vrea ei, care este. Concluzia e ca ei chiar este si ar cam fi cazul sa si vrea.

Dar m-am mai intors si mult mai destept despre ce se intelege prin declaratiile de cateva zeci de ani incoace (ca nu sunt in culpa numai zecile astea doua din urma) despre potentialul turismului romanesc si despre cum turismul nostru o sa devina din potential, cinetic (scuzati ingineria) si o sa salveze el natia de la diverse chestii nasoale. Ei bine, de inteles din aceste declaratii e ca sunt declaratii. Orice alta potriveala cu realitatea e rarisima si accidentala. Am sa povestesc cat mai multe dintre intamplarile turistice - jumatate incantatoare, jumatate strigatoare la cer - ale ultimelor cinci zile, inainte sa le uit, pentru ca cred cu tarie ca (1) unele informatii vor fi de mare ajutor viitorilor calatori prin zona si ii poate scuti de niste tzepe si (2) ... ramanem doar cu 1, era sa scriu ca poate aude cineva de la carma turismului si... si ce... lasati... ramanem cu 1. Am sa va invit sa va inchipuiti din cand in cand, in parcurgerea intamplarilor, ca sunteti un turist dintr-o tara relativ civilizata si ati venit sa vedeti aceste locuri doldora de istorie si cultura dupa ce ati mai facut ceva calatorii similare si in alte parti ale lumii. Nu de alta, dar imi inchipui ca asta ar fi profilul sumar al turistului pe care ni-l dorim. Seici arabi sau abramovici rusesti nu cred ca are rost sa tintim iar burkinafasienii nu au ei bani de altele deci nici de cheltuit pe la noi... Intre aceste extreme ramane turistul decent si deja un pic umblat, venind pe la noi din tari ca Anglia sau Austria sau Romania; ar trebui sa cam semene intre ei turistii de acest tip din aceste tari, nu? Sigur, ultimii ar avea un avantaj - limba. Vom vedea insa ca nu ajuta radical la calitatea experientei turistice.

Pentru ca si ordinea parcurgerii e importanta pentru impresia artistica, voi prezenta episoadele pastrand cronologia. Azi, episodul Bucuresti - cabana Rotunda (la poale de Retezat):

Despre Bucuresti - Pitesti - Ramnicu Valcea nu e nimic de spus despre care sa nu stiti deja prea destul. La Rm. Valcea am ales ruta aventuroasa si am luat-o spre nord, pe valea Oltului iar la Brezoi (sau aproximativ) am mai carmit o data, spre vest, pe valea Lotrului. Informatiile gasite in pregatirea excursiei povesteau despre un drum in stare relativ proasta (ce ar fi fost nou?) dar care parcurge o zona absolut incantatoare. Incantatoare au fost cu adevarat cheile Jiului de Est, pret de vreo 15 minute, chiar inainte de a intra in Petrila. Pana acolo, drum lung.
Am hurducait masina zdravan pe asfaltul bombardat pana la Voineasa fara sa ma uimesc prea tare de peisaj ca nu aveam de ce iar mai departe asfaltul a devenit amintire, savurata in rontait de macadam pe sub masina, la max 15-20 km la ora (plus praf daca nu aveti sansa mea sa ploua maruntel). Din sus de Voineasa, drumul (in devenire) face j'de mii de coturi pe marginea unei gropi (ca nu pot sa-i spun altfel) imense, probabil 2 km lata si 8 km lunga, prezentata romantic pe harti & stuff drept "Lacul Vidra". Ea, groapa sau el, lacul era acum (si cam tot asa de muuulti ani) secata si pastreaza doar un parau prin mijlocul ei (suna tampit sa scriu prin fundul ei) depaaaarte, depaaaarte, jos in vale. Cu toate coturile mentionate, ocolirea gropii dureaza multi kilometri si mult mai mult de o ora. Semnalul la telefon devine prost de pe la Brezoi si apoi inexistent tot drumul intre Voineasa si Petrosani. Pe harti drumul e pe dreapta gropii, in realitate e tot asa doar ca pe stanga. Eh, detalii... De cand am parasit valea Oltului, zona inspira salbaticie si dusmanie fata de peisaj si de privitorul lui. Ce vezi in jur e zero barat interventie turistica, zone de padure deasa ca peria de te manca lupchii alternate cu zone cu abuz de interventie prin defrisari pe toate partile si in toate directiile de parca a tzopait si pe aici meteoritul dupa Tunguska. La un popas pe marginea gropii m-am mirat ametit despre cum se poate ca drumul sa coboare constant spre botul masinii iar raul din valea de alaturi sa curga spre coada masinii dar n-am stat sa dezleg paradoxul si i-am dat inainte spre un loc cu ceva de mancare si un suc.
Asa ceva apare abia dupa coada "lacului Vidra" si dupa cam inca 1 km de acolo, pe un pietris ca de rambleu de cale ferata, absolut remarcabil. Locul cu sucul pare singura carciuma intre Brezoi si Petrila, pe zeci si zeci de km, asa ca n-o poti rata. Pare, pentru ca dupa ce pleci constati ca mai e una pe stanga, dupa colt. Greu de spus care e mai proasta. Pot sa spun doar despre prima. E foarte dragut construita din barne in mijlocul peisajului post-catastrofa meteoritica din jur si membrii personalului acestui avanpost al turismului romanesc in miezul salbaticiei traiesc pe planeta lor. Si par fericiti. Cand coboara pe planeta noastra, o fac rar si ca sa iti spuna ce nu au din ce scrie in meniu adica cam tot ce ti-ai dori. Dupa stramosescul "Dar ce aveti?", iti induc o falsa stare de confort spunandu-ti ca au ciorba de burta si ceafa cu cartofi prajiti. Nu e o veste rea. Devine o veste rea cand aduce ciorba de burta care e mult prea grasa si prea de alaltaieri. Ceafa e niste pulpa arsa scrum iar cartofii reci. Foamea e foame, nu stie de standarde turistice, asa ca am negociat cu nemultumire evidenta in atitudine sa-mi schimbe ceafa cu una mancabila si am capatat o bucata de carne ne-arsa dar sfaramata si greu identificabila pe porc. In concluzie, am plecat mai departe cam tot asa flamand cum am venit dar scapat de niste bani si cu o greata in bila care a tinut cateva ore si un no-spa. Cum drumul e unul singur, la vale spre Petrila, i-am dat inainte si iata ca reapar incet-incet urme de asfalt, fragmente de fost parapet pe marginea drumului, panouri ruginite si strambe, toate dandu-ti un cald sentiment de apartenenta la o specie care candva a modelat mediul ca sa-ti fie tie bine. Inca nu ti-e, ca asfaltul e varza, marcaje nu exista si semnal ioc dar macar te bucuri ca Dumnezeu s-a ingrijit si a lasat in aceste locuri de la capatul Jiului de Est o bucatica de peisaj cu chei si apa inspumata si vegetatie luxurianta care dau tare bine in poza in lumina de sase dupa amiaza. De la intrarea in Petrila si pana la iesirea din Petrosani nu trec mai mult de 30 de minute si, pentru ca a reaparut semnalul la mobil, am tras pe dreapta si am bagat o teleconferinta la birou.
De la Petrosani, dai-dai in sus spre sa zicem Simeria, pe un asfalt excelent de asta data, ca untul pe paine fara seminte. Drumul fasaie acuma sub roti ca pielea de pustoaica sub palma si, luat de placere, a condusului, am ratat cracificatia la stanga spre Rau de Mori, asa ca am intors mai sus romaneste peste banda continua si am corectat eroarea. Pentru ca obiectivul zilei urmatoare era lacul Bucura din Retezat, adica bocanci, pantaloni de munte, sapca, pelerina, lanterna, bidon, rucsac si trop-trop si gafff-gafff pe poteci, telul serii era sa innoptez la cabana Rotunda sau cat mai aproape de aceasta. De ce "...la cabana sau cat mai..."? De ce nu mi-am planificat mai cu precizie excursia? Nu din vina mea si se va vedea mai departe ce si cum. Lacul Bucura e fix in mijlocul unui aproximativ # (diez) mai mare pe care il descriu crestele Retezatului. Acces decent catre el, poteci pornind din nord de la cabana Pietrele (cam 4-5 ore) sau din sud de la cabana Buta (5 ore sau mai mult) sau din punctul Poiana Pelegii, aflat pe ruta dintre Buta si Bucura si unde, dupa unele informatii confuze de pe net si neconfirmate de cunoscuti, parea ca se poate ajunge cu masina. Acesta promitea cel mai scurt drum mai sus, estimarile optimiste anuntand doar 2.5 ore de urcus de la Poiana Pelegii la Bucura. Cel mai apropiat loc de innoptat fata de Poaiana Pelegii este cabana Rotunda. Despre aceasta, am gasit cate ceva pe net, inclusiv numere de telefon. De la diversi operatori si chiar de la un satelit. La ele, zile de-a randul, nu a raspuns nimeni. Pe site e si un formular de contact sau rezervare. Foarte cool. Ca nu merge, eh, asta e, nu poti sa le ai pe toate. Bine ca macar au adresa de email asa ca am trimis un mail ca sa intreb de locuri si sa cer rezervare. Mesajul cred ca a ajuns pe planeta chelnerilor de la Vidra. Asa ca de-aia, fin'ca cum dricu sa vina Frantz in Retezat daca nu poate sa sune sa afle daca cabana exista si au locuri, de-aia mi-am facut eu planul pe baza de "...la cabana sau cat mai...". Pentru Frantz e mai simplu. El nu vine de loc. Eu insa am perseverat.
Planul tactic a fost sa ocolesc pe trei laturi si jumatate (intai latura de la est, apoi cea din nord, apoi vest si jumatate din latura sudica) Retezatul. Suna complicat dar daca te uiti pe harta vezi ca nu ai multe variante. Tinta intermediara a fost lacul Gura Apei. Indicatoarele sunt rare si amplasate mereu dupa ce faci alegerea stanga-dreapta. Macar mi-au confirmat uneori ca am ales bine. Cand am fost nesigur, am aplicat principiul politic "Cand ai indoieli, alege dreapta". Cand si dreapta a esuat (dupa cum s-a vazut), am intrebat. Nenea localnicul cu bicicleta a fost mereu foarte amabil si dupa "No, domnule draga..." mi-a explicat, mai mult rar decat clar, ce am de facut mai departe. La ultima bifurcatie, dupa Gura Zlata, cand deja realitatea nu mai semana chiar de loc cu harta, pe borna kilometrica de pe marginea drumului statea un pusti care vorbea la telefon. Am oprit, am dat geamul jos, am scos capul jumate iar el, fara sa se opreasca din vorbit si fara sa se uite spre mine, a facut enervat din mana semn ca "In sus, la dreapta, ce naiba, chiar la toti trebuie sa va spun?". In acest mod simplu m-am catarat cu masina pe barajul de la Gura Apei si am intrat in zona despre care chiar nu am reusit sa gasesc anterior nici o informatie clara, sigura si confirmata. Prima dilema: drumul spre Rotunda e pe dreapta sau pe stanga lacului? Ca doua harti zic stanga, doua dreapta iar netul e vraiste. La fata locului, respectiv la capul lacului, am constatat ca da. E drum si pe stanga, si pe dreapta. Nimeni in jur ca sa intreb, ora pe inserate, drumurile par la fel de proaste, al din stanga e pe toate hartile de trei ori mai scurt, asa ca aleg stanga. 7 km cu intaia - a doua, cu strans din dinti si din amortizor si din bascula, pe pamant, pietre, gropi cu apa (norocul meu, destul de putina), pe drum lat cat o singura masina, cu stanci in stanga si lacul la 40 de metri adancime in rapa in dreapta (ca si asta e cam secat), si apoi prin niste balarii cat un stat de om, m-au dus tot mai sus, pana langa cabana Rotunda. Am oprit cu mare usurare, si pentru mine si pentru masina. Cabana nu arata cum ma asteptam. Am mai umblat pe munti si pe la cabane iar asta nu arata ca altele si sigur nu arata ca ce ma asteptam eu de la o cabana in fundul pamantului, cum e de fapt. Ditamai casoiul, foarte frumos aranjat, curte mare cu gazon, cu loc de joaca berechet pentru copii, masa de biliard, mobilier super, decoratiuni de mare bun gust pe pereti facute cu super-dibacie de un suflet sensibil din pietre, licheni si crengi, cabanieri tineri si amabili, generatia urmatoare (Luca, cca 5 luni) deja in training ca sa preia afacerea tatalui. Camere mai aveau doua asa ca a iesit bine si asta. Cand am urcat in camera, mirarea a continuat si a dat de climax: confort de trei stele austriece nu romanesti, baie de top, dus cu figuri, prosoape adevarate, mari, albe si cu "Cabana Rotunda" din tesatura, ca la Hilton.
Pentru turistul care a biruit sistemul pana aici, in ciuda secretelor despre traseu bine pastrate de autoritatile din turismul romanesc, si fara sa se descurajeze pe drumurile de toate felurile, urmeaza bere, mancare, bere, televizor, bere, bere, culcat devreme ca maine e o zi lunga si incepe din zori.

"Totul despre orice"

Se framanta metafizic si apoi se mira axiologic cate unii despre cum de nu se casca pamantul sub aceia care publica relaxat materiale cu titlul "Totul despre...". Pai nu trebuie judecati, ei publica sincer convinsi ca fac bine. Nu trebuie nici banuiti de premeditare, pentru ca stau subtirel si cu meditarea simpla.

A te porni sa gandesti-scrii-publici o afirmatie din categoria "Totul despre..." - a se citi: "Eu tocmai stiu si acum va spun si voua totul despre..." - e o chestiune de morala. E si o chestiune in legatura cu valoarea. Este o alunecare, pe celalalt versant, a judecatii axiologice.

Explicatie: Discutam zilele trecute cu o noua si (foarte) tanara colega, isteata si ambitioasa, despre de ce (mie mi se pare ca) se publica in mari cantitati articole infatuate, sumar sau prost documentate, care judeca subiectul in putine tuse si alea groase si apoi il executa sumar, in conditii de front. Reactia tinerei la un asa subiect de dilema a fost blink-blink a nedumerire... Ce, adica, dezbat eu acolo? Pai - zic eu - pana nu am parcurs tot, dar tot, drumul unui domeniu al realitatii, pana nu l-am mai refacut de cateva ori ca sa ii inteleg si nuantele si umbrele ascunse la prima trecere, pana nu am povestit si altora ce am aflat pe drum, pana nu am ghidat pe alti cativa in parcurgerea domeniului si pana cand, facand toate astea, nu mi s-a aprins in cap o luminita despre ce e de fapt de inteles din acel domeniu, nu m-as apuca nicidecum sa scriu despre el. Si chiar si atunci, titlul ar fi "Ce am inteles eu despre..." Reactia a ramas blink-blink, plus niste neincredere. "Glumiti, desigur - mi-a zis ea. Cine sta sa faca asta? Pai nu s-ar mai publica nimica..."

Concluzie: Si-uite-asa se cracifica potecile spre consacrare publicistica: plecati din zori spre varf, unii ca mine, care merg cu frana morala trasa, se nevoiesc si gafaie pe poteca de pe un versant, in timp ce altii, liberi de multe jene, au ales si zburda la deal pe poteca de pe celalalt versant. La mijloc - valoarea. De la noi arata intr-un fel, de la ei altfel. Undeva mai sus, chiar sub varf, potecile se reintalnesc. In varf, pompand panoramic aerul tare al inaltimilor, sta editura si alege. Cum de pe poteca nevoioasa vine material cam rar si cam indigest, editura n-are timp de asteptat sau de judecat valoarea, baga iute material de pe poteca insorita, ca e din plin.

Cam asta este totul despre cum de apar articole "Totul despre..." ;-)

Esti marfa! Cui te vinzi?

In catunul de pe coasta, un grec intre doua varste isi clatina moale umbra violeta in lumina amurgului, in fata pravaliei lui si incerca sa faca conversatie unei turiste prafuite, coborata pe poteca dinspre ruinele din deal. Dupa ce s-a linistit in legatura cu drumul si cu distanta pana in vale, turista a remarcat ca grecul e chiar simpatic, cu pravalia, cu scaunul si cu amurgul lui.
- Ce mi-ar placea si mie o viata ca a ta... asa, linistita... fantazeaza turista cu grecul si cu sine, intre primul si al doilea ouzaki rece.
- Pai te muti aici si gata, zice grecul.
- Ei, nu e asa de simplu...
- Ba este, uite, tot asa a venit si doamna Hilda din Germania si pe urma s-a mutat aici, preda germana la scoala din vale, e foarte fericita. Si doamna Cristina din Romania la fel, s-a si maritat cu Costas, ii invata pe turistii de la hotel sa danseze... Tu ce stii sa faci, ce lucrezi in tara la tine?
- Eh, eu am servici bun, sunt manager de proiect, la o firma mare cu nume din trei litere.
- Mhm, si adica ce faci tu acolo?
- Muncesc 12 ore pe zi, am multe responsabilitati, planific, coordonez, controlez, evaluez, aprob...
- Lasa, lasa, ce faci de fapt, intr-o zi obisnuita de munca, ca sa inteleg?
- Sedinta de dimineata, apoi intalnirea de briefing cu echipa, teleconferinta cu sefii de la regiune, sedinta operativa interdepartamentala, consultarea telefonica cu office-ul din State, sedinta cu echipa ca sa inchidem ziua, sedinta cu seful despre prioritati...
- Da, n-o sa poti sa traiesti la noi, inteleg, nu stii sa faci nimic... a admis grecul.

Nu e fictiune. Intamplarea mi-a fost relatata de chiar turista de mai sus. Cum sa priceapa grecul din satul din insula aia ce este valoros la tine, cand el te raporteaza la valorile din lumea lui? Diplomele, certificarile si skill-urile tale hard si soft nu trec testul cu ouzo si soare prafuit.

Sigur ca ti s-a spus "Esti marfa!" la cursul de tehnica avansarii in cariera. La fel si celorlalti: in general oameni cu facultate, in jurul a 30 de ani, prinsi de 2-5 ani in acelasi job si lipsiti de o pila care sa-i avanseze iute, alarmati ca altii mai putin calificati avanseaza mai repede ca ei. Trainerul recomanda abordarea pragmatica: considera-te drept o marfa scoasa la vanzare. Propune viitorului tau sef sa investeasca in tine, sa te cumpere. Oi fi tu "marfa" pe strada la tine dar atentie mare CUI incerci sa vinzi aceasta marfa si CE anume despre marfa ii spui, ca sa conteze cu adevarat.

Dupa ce am stabilit in episoadele trecute cat de important este sa iti incepi demersul de a avansa mai repede in cariera prin a-ti stabili un obiectiv SMART si ai aflat deja cum exact sa faci asta, hai sa ne preocupam acum despre CUI si despre CE ai de vandut. E important sa stii pe cine ai de convins ca meriti promovarea si, de asemenea, e important sa stii ce vrea acela sa auda despre tine.

---

Cui vinzi? - Intelege-i pe cei pe care trebuie sa-i convingi

Industria - Daca urmatorul nivel pe care il tintesti in cariera ta presupune schimbarea industriei, trebuie sa incepi cat mai curand familiarizarea cu noua industrie. Internetul, mass-media si orice persoane cunoscute din anturaj care activeaza in acea industrie trebuie frecventate mai intens. Propune-ti sa iti clarifici cateva lucruri importante: cine sunt principalii jucatori din industria respectiva, care sunt problemele in prezent, care sunt tendintele pentru viitorul previzibil in acea industrie. Insusirea unor elemente de vocabular (termeni de specialitate, nume de persoane marcante, marci/branduri, prescurtari, etc) specifice industriei este de asemenea recomandabil sa te preocupe cat mai din timp. Chiar si rescrierea resume-ului cu accent pe orice are de a face cu industria vizata ar fi o idee buna.

Firma - Daca noua ta destinatie pe drumul carierei te pastreaza in industria in care ai activat si pana acum dar te duce intr-o noua firma, ai face bine sa cauti, sa gasesti si sa asimilezi cat mai din timp informatii despre aceasta. Este foarte important sa obtii cat mai curand o cat mai completa intelegere a structurii organizationale, a proceselor majore si a fluxurilor decizionale din noua organizatie, pentru a incepe sa "simti" mediul in care te vei integra si cultura acestuia. E foarte util sa identifici persoane, in cercul tau de cunoscuti sau prin ricoseuri de la cunoscuti (retelele de tip social network sunt extrem de valoroase pentru o asemenea cercetare), care lucreaza sau au lucrat in firma pe care o tintesti si sa stai de vorba cu acestia, ca sa afli din ce perspectiva vad ei acea lume. Punctul lor de vedere, venind dinspre interior, va fi aproape sigur diferit de ceea ce vei gasi in literatura oficiala a firmei. Despre aceasta din urma, recomandam situl firmei, sectiunea "Despre noi" sau similar, pentru a afla in ce termeni si chiar cu ce cuvinte se descriu ei insisi. Un alt lucru foarte folositor de facut este cel putin o vizita la sediul firmei si o discutie sumara cu receptionera, in timp ce privesti in jur la oamenii care intra sau ies. Vei avea astfel un contact direct cu atitudinea, codul vestimentar, modul de adresare, disciplina, curatenia, dotarea tehnica, etc din firma.

Seful - Pentru ca noul nivel in cariera, spre care te indrepti, te va pozitiona aproape sigur in subordinea unui alt sef dacat cel de pana acum, nu pot sa subliniez indeajuns importanta unei bune informari despre acesta. Este important sa ai informatii despre viitorul sef din surse cat mai multe si mai diferite, pentru ca punctele de vedere vor diferi de la o sursa la alta. O persoana nu este usor de inteles. Aceasta se comporta diferit in situatii, momente si cu oameni diferiti. De aceea, nu te grabi sa crezi ca ai inteles cu cine o sa ai de a face dupa o singura discutie cu cineva care il cunoaste pe viitorul tau sef sau numai dupa ce ai parcurs descrierea sa aflata pe situl firmei. Nu te zgarci la efort si creativitate in a afla cat mai multe despre aceasta persoana, atat in plan profesional cat si in dimensiunea sa personala. Are sa iti fie foarte de folos sa fii la curent cu situatia sa familiala, cu informatiile importante despre partenerul sau de viata, cu numarul, varsta, sexul si preocuparile copiilor sai, cu masina pe care o conduce si felul in care o conduce, cu preferintele sale religioase, culturale sau despre petrecerea timpului liber, cu joburile sale anterioare si cu calea pe care a promovat pana aici, cu relatia dintre el/ea si propriul sau sef. E important sa te dumiresti daca se poate si cam ce fel de oameni au trecere la acest sef si sa identifici cateva trasaturi comune ale lor.

Echipa - Daca tintesti promovarea in aceeasi firma in care ai fost si pana acum, poate chiar si in cadrul aceleiasi echipe dar pe o pozitie superioara, o buna informare despre colegi, sef si sefii acestuia, in cel putin dimensiunile de mai sus, iti va asigura munitie foarte utila pentru a pune in aplicare unele dintre tehnicile de avansare in cariera pe care ti le voi prezenta mai departe.

---

Ce vinzi? - Autoevaluarea

O buna intelegere a oricarei marfi, deci si o buna intelegere a ta ca marfa (vandabila cu succes), e bine sa nu se bazeze doar pe o privire rapida in oglinda sau in ochii unui prieten. Un "Esti marfa, du-te si arata-le ce poti!" nu ajunge, e nevoie ca intelegerea a ceea ce oferi sa rezulte in urma derularii metodice a catorva procedee stiintifice de analiza. Pentru a te autoevalua, iti recomand: analiza pe trei nivele succesive, analiza avantajelor comparative si competitive, analiza de USP, analiza WII FM. Pentru ca marfa in discutie esti chiar tu, o persoana, si anume una atat de speciala, recomand si o analiza de rol.

Te voi ghida in posturile urmatoare, pe rand, prin fiecare dintre cele cinci metode de (auto)analiza si vom trage impreuna cateva concluzii folositoare la sfarsit. Cu aceste concluzii vei sti mai bine cum sa "ambalezi" marfa.

Esti marfa! La drum in sus, in cariera.

Daca imperechezi un rechin cu pestisorul de aur, va rezulta un pestisor care iti indeplineste ultimele trei dorinte.

Rechinul, ca tip comportamental in societate si in organizatie, nu e un model tocmai simpatic. Pestisorul de aur, pe de alta parte, e o fantezie, o glumitza pe care nu o ia nimeni in serios, nici in societate si nici in firma. La intersectia lor, insa, iata o creatura foarte pragmatica. Hai sa invatam sa abordam pragmatic nevoia sau dorinta de a avansa mai repede in cariera. Sigur ca nu ne place sa recunoastem ca mai avem de invatat. Numai ca, atunci cand lucrurile o iau razna constatam ca era mai bine daca invatam la timp.

---

Esti marfa!

Iti reamintesc ca asta poti sa auzi la cursul de tehnica avansarii in cariera. Tu si oricine participa la curs: in general oameni cu facultate, in jurul a 30 de ani, prinsi de 2-5 ani in acelasi job si lipsiti de o pila care sa-i avanseze iute, alarmati ca altii mai putin calificati avanseaza mai repede ca ei. Trainerul recomanda abordarea pragmatica: considera-te drept o marfa scoasa la vanzare. Propune viitorului tau sef sa investeasca in tine, sa te cumpere. Suna mercantil, simplist, cinic si cam la granita cu traficul de fiinte umane? Ba suna foarte pragmatic.

Avanseaza repede in cariera cei care se vand bine

Am facut o oferta saptamana trecuta pentru un pachet de servicii de promovare a afacerii, catre un potential client. Ne-a raspuns ca bugetul alocat de el pentru aceasta achizitie e cam de trei ori mai mic decat oferta noastra. I-am explicat de-a lungul a aproape 3 ore ce inseamna fiecare linie din oferta noastra, ce castig ii aduce fiecare categorie de servicii, in ce fel pretul este justificat de volumul, complexitatea si impactul serviciilor pe care i le propunem. Acum ca a inteles valoarea marfii, si-o doreste foarte tare si se gandeste cum sa isi alinieze bugetul.

Trebuie asadar sa te intelegi pe tine ca marfa, sa te promovezi cum se cuvine si apoi sa negociezi cel mai bun pret. Ne-am propus ca in 7 episoade sa prezentam, sa explicam, sa ilustram cu exemple si apoi sa adaptam la cazul tau particular peste 40 de tehnici de succes in firma, care functioneaza bine in orice fel de organizatii.

Te afli acum la al doilea episod; pentru a-l recapitula pe primul, click aici acum.

Am lamurit deja in apisodul anterior:

- Viata e o vanzare. Avansarea pe un post nou reprezinta o tranzactie intre doua parti. O parte (tu) vinde si cealalta parte (angajatorul) cumpara. Familiarizeaza-te, deci, repede cu cele mai eficiente tehnici de vanzare.
- Ochii pe obiectiv! Singurele tinte care pot fi atinse in viata sunt acelea care se pot numi obiective; pentru asta, ele trebuie sa fie SMART (Specifice, Masurabile, Ambitioase, Realiste si Temporale). Exemplele si exercitiile din episodul trecut te-au lamurit cum sa verifici daca ceea ce iti propui tu in cariera este un obiectiv Specific si, respectiv, Masurabil.

Ai un obiectiv?

Poti sa scrii clar si explicit pe o foaie o fraza de genul "Vreau..." care sa exprime obiectivul tau imediat urmator in cariera? Daca da, scrie-l acum. Dupa episodul trecut, am formulat pana in acest punct obiectivul folosit ca exemplu:

"Vreau sa obtin un job in care sa castig salariu net lunar de minim 600 de euro."

Obiectivul tau cum arata?

Pentru a verifica rapid daca obiectivul tau este realizabil sau daca nu cumva are toate sansele sa esueze, verifica-i primele doua atribute SMART. Verifica cu metoda din episodul trecut daca obiectivul tau este specific si masurabil. Daca corespunde, sau dupa corectiile de rigoare, sa ne ocupam mai departe de Ambitios, Realist si Temporal, pentru ca acestea sunt urmatoarele caracteristici care califica un obiectiv drept realizabil. Daca obiectivul in discutie este viitorul tau job, e de inteles de ce iti doresti foarte tare ca el sa fie realizabil.

Ambitios - Sa iti propui ca obiectiv sa rasara maine soarele sau sa mai traiesti trei zile nu sunt tocmai cele mai evidente dovezi de spirit ambitios si de dorinta de mai bine. Daca asa abordeaza viata unii, intelegem de ce ei nu avanseaza in cariera... Daca o tinta e ca si realizata de la sine, sau foarte usor de atins cu efort minim, as indrazni sa nu o recunosc drept un obiectiv serios. Ce e ambitios pentru tine si ce nu, numai tu poti sti. Pentru unii amarati, desigur ca si sa apuce ziua de maine poate fi ambitios; contez insa ca nu ne aflam printre aceia. Asa ca verifica acum daca obiectivul pe care ti l-ai propus este cu adevarat ambitios, daca nu cumva ar trebui sa ridici mai sus stacheta asteptarilor de la tine.

Ca exercitiu, identifica acum care dintre urmatoarele sunt cele doua tinte formulate cu adevarat ambitios de personajul nostru (in varsta de 25 de ani si necasatorit, care a terminat facultatea in timp ce a fost trei ani asistent de marketing la o fabrica de mobila din Gura Humorului):

1. Vreau sa pastrez jobul asta pana trece criza.
2. Vreau sa ma insor.
3. Vreau un job in marketing in Bucuresti.
4. Vreau sa promovez sef de vanzari & marketing in fabrica asta.

Retine ca ceea ce deosebeste o formulare ambitioasa de una prea modesta este masura in care atingerea tintei te mobilizeaza si te intrebuinteaza serios. Numai tu, judecand contextul si resursele, poti stabili ce este cu adevarat ambitios pentru tine dar tinteste sus si nu ceda tentatiei de a alege calea minimei rezistente. Pentru personajul nostru, tintele 3 si 4 par destul de ambitioase.

Realist - Realismul unei tinte vine sa contrabalanseze eventuale exagerari in ceea ce priveste atributul anterior. Pentru a evita sa ne multumim cu prea putin atunci cand putem mai mult, ne asiguram ca obiectivul nostru este ambitios. Pentru ca exista insa riscul de a ne confunda dorintele cu posibilitatile si de a exagera cu impinsul stachetei in sus si in zone care au mai putin contact cu realitatea, trebuie sa iti verifici obiectivul si sub aspectul realismului. Adica al masurii in care ceea ce ti-ai propus este practic si realizabil. Sa iti propui sa te remarci ca inginer constructor ridicand un bloc de 470 de etaje in Bucuresti trece cu siguranta testul ambitiei dar conditiile geologice si posibilitatile tehnologice ale momentului duc aceasta tinta in taramul science-fiction-ului. Deci al nerealismului. 47 de etaje ar fi probabil pe la limita realismului.

Identifica acum, dintre urmatoarele, cele doua tinte formulate si ambitios dar si realist de personajul nostru, care e de trei ani asistent de marketing la fabrica de mobila:

1. Vreau sa devin pana la anul patronul celei mai mari fabrici de mobila din lume.
2. Vreau sa ma insor cu mama lui Michael Jackson.
3. Vreau un job in marketing in Bucuresti.
4. Vreau un job in marketing sau vanzari la o fabrica mare de mobila din Suceava.

Retine ca ceea ce deosebeste o tinta realista de una fantezista este masura in care atingerea ei este tehnic posibila si statistic probabila. Pentru personajul nostru, tintele 1 si 2 sunt ambitioase, desigur, dar total deconectate de realitate.

Temporal - Ultima caracteristica a unui obiectiv este ca acesta sa fie fixat in timp. Atingerea obiectivului trebuie sa fie legata de un moment specific. Absenta din formularea unei tinte a unui reper pe axa timpului, poate face tinta fara sens. Daca iti propui sa ai o motocicleta foarte tare si chiar reusesti asta dar peste 50 de ani, cand starea ta fizica generala nu te mai lasa sa te bucuri de ea, nu vei fi foarte fericit. Fixeaza, deci, momentul cand iti doresti sa atingi tinta propusa in cariera. E extrem de important ca reperul in timp asociat unui obiectiv sa existe si sa fie ales rezonabil. Stabileste-ti o limita de timp pentru a avansa in jobul dorit, astfel incat sa fie destula vreme de acum si pana atunci ca sa desfasori actiunile necesare dar sa fie si suficient de aproape in timp astfel incat sa te mai poti bucura de reusita cand ai sa ajungi acolo.

Identifica acum, dintre toate exemplele folosite pana acum, cele doua tinte formulate temporal:

1. Vreau sa traiesc bine.
2. Vreau sa gasesc un chirias pentru garsoniera.
3. Vreau ca copilul meu sa fie fericit.
4. Vreau sa castig la loto.
5. Vreau sa castig bine.
6. Vreau sa incasez minim 250 EUR chirie pentru garsoniera.
7. Vreau ca copilul meu sa intre la Liceul Cuza.
8. Vreau sa gasesc clienti noi.
9. Vreau sa pastrez jobul asta pana trece criza.
10. Vreau sa ma insor.
11. Vreau un job in marketing in Bucuresti.
12. Vreau sa promovez sef de vanzari & marketing in fabrica asta.
13. Vreau sa devin pana la anul patronul celei mai mari fabrici de mobila din lume.
14. Vreau sa ma insor cu mama lui Michael Jackson.

Retine ca ceea ce deosebeste o tinta temporala de una fara orizont este prezenta in formularea sa a unui reper de timp. Desi poate parea o chestiune marunta, impactul asupra carierei si vietii tale poate fi foarte grav. Jumatate dintre obiectivele ratate in cariera si in general in viata se datoreaza absentei unui reper de timp sau stabilirii unui reper nepotrivit. Dintre cele 14 tinte formulate pana acum, doar doua includ cate un reper de timp: tinta nr. 9 si tinta nr. 13 din lista de mai sus. Asta inseamna ca, oricat de specifica, masurabila, ambitioasa si realista ar fi o tinta, daca nu este si fixata in timp nu se califica drept obiectiv si, implicit, nu o vei realiza in conditii care sa iti dea satisfactie. Numai obiectivele pot fi atinse si iti pot aduce satisfactii. Scopurile, dorintele, tintele, intentiile sunt doar obiective prost concepute, carora le lipseste ori specificul, ori ambitia, ori temporalitatea ori vreun alt atribut esential si astfel sunt condamnate sa nu poata fi atinse in conditii satisfacatoare pentru tine si cariera ta.

O alta concluzie importanta dupa parcurgerea listei de mai sus, cu cele cinci atribute ale unui obiectiv in minte, este ca nici una dintre tintele de mai sus nu intruneste toate cele cinci caracteristici deodata, deci nici una dintre ele nu se poate califica drept un obiectiv cu sanse reale de a fi atins si de a genera satisfactie. Tinta pe care am folosit-o drept exemplu si in episodul trecut si la inceputul acestui episod a fost:

"Vreau sa obtin un job in care sa castig salariu net lunar de minim 600 de euro."

Daca ii facem rapid testul OBIECTIV SMART constatam ca aceasta formulare este:

DA NU
X specifica
X masurabila
X ambitioasa
X realista
temporala X

Pentru ca nu intruneste toate atributele, nu se califica drept obiectiv. Daca te-ai apuca de lucru pentru atingerea acestei tinte, inchipuindu-ti ca este un obiectiv valabil si realizabil, ai toate sansele sa te gasesti in unul din urmatoarele scenarii:

A. Dupa un an iti spui ca e ok, mai ai timp, nu e nici o graba, nu ai limita de timp... Dupa doi iti spui ca e ok si daca se intampla mai tarziu... Dupa trei tot asa... Dupa patru ani de oarecari eforturi si fara rezultat constati ca nici nu mai ai cum sa castigi banii aceia, pentru ca intre timp calificarea ta nu se mai cauta in piata.

B. Dupa 3 luni, sotia te ia la intrebari "Ce faci, Gicule, unde sunt aia 600 de euro, parca ai zis ca avansezi ca sa castigi mai mult, cand ai de gand?"

Daca am reformula aceasta tinta ca sa includa toate cele cinci atribute ale unui obiectiv, ea ar putea deveni:

"Vreau sa obtin pana la 1 august 2010 un job in care sa castig salariu net lunar de minim 600 de euro."

Cum suna obiectivul tau imediat de avansare in cariera? Fa-i acum testul OBIECTIV SMART, dupa modelul de mai sus. Daca nu intruneste toate atributele sau daca, luandu-le pe rand, simti ca nu e suficient de masurabil, ca ai putea sa fii mai ambitios sau ca e nevoie de mai mult realism, fa acum toate ajustarile necesare. Opreste-te apoi cateva secunde si scrie pe hartie ceea ce a rezultat.

Ai scris? Acum ai un obiectiv. De acum incolo ai toate sansele sa obtii ceva. De acum te poti apuca de pasii necesari pentru a-ti atinge obiectivul si de a avansa in cariera. Succes!

Continuarea prezentarii tehnicilor si planului tau de avansare rapida in cariera va veni la tine curand. Urmareste blogul sau biblioteca GoToMarket. E simplu si frumos sa recomanzi asta si unui prieten.

Esti marfa!

El si ea aveau un caine. Cainele era rau si sacaitor si se hotarasc sa scape de el. El ia cainele, se urca in masina, il duce la cateva strazi distanta si il lasa acolo. Se intoarce acasa si, peste o ora, hop si cainele la usa. A doua zi, se urca el in masina, ia cainele si il duce departe, in alt cartier. Se intoarce acasa si peste doua ore iar apare cainele la usa. A treia zi, ia el cainele, il baga in masina, da ture prin oras, o ia pe tot felul se strazi, se invarte, iese pe la periferie... lasa cainele, se urca in masina si pleaca. Peste cateva ore suna telefonul in casa. Ea raspunde. La telefon, el:
- Nevasta, s-a intors cainele acasa?
- Da, s-a intors.
- Da-l la telefon ca m-am ratacit...

In general, nu ne place sa recunoastem ca mai avem de invatat. Si de la cine? E neplacut pentru respectul de sine sa recunoastem ca trebuie sa ne bazam pe ceea ce stiu altii mai bine ca noi. Tot asa, incercam sa scapam cum putem de presiunea sau eventualitatea unui curs sau a unui trainer, sau macar incercam sa le amanam. Numai ca, atunci cand lucrurile o iau razna constatam ca era mai bine daca am fi intrebat la timp pe acela care stia... sau daca invatam lucrurile acelea la vremea lor...

"Esti marfa!"

Nu, asta nu este ceea ce si-ar fi spus personajul principal al povestirii noastre, privindu-se admirativ in oglinda. Asta i-a spus-o trainerul sau, la cursul de tehnica avansarii in cariera. Si nu i-a spus-o in sens admirativ. La curs s-au prezentat oameni ca si tine, cititorule. Daca ii privim, parca seamana si intre ei: in general oameni cu facultate, in jurul a 30 de ani, prinsi de prea mult timp in acelasi job si lipsiti de o pila care sa-i avanseze iute. Sunt si alarmati de faptul ca altii, mai tineri si mai putin calificati avanseaza in cariera mai repede ca ei.

In incercarea de a declansa in mintea lor un proces nou de gandire, inedit si eficient, trainerul a sugerat cursantilor sa se considere pe sine, fiecare, drept o marfa scoasa la vanzare. Sa se priveasca de acum inainte drept un produs sau un serviciu propus spre cumparare unui potential client. Potentialul client fiind, desigur, viitorul lor sef. "Vrei sa avansezi mai repede in firma sau in cariera, foarte bine, comunica asta celor interesati.", a spus trainerul. Gandeste-te ca seful, echipa sau firma pe care le tintesti ca urmatoarea ta destinatie se uita la tine ca la o marfa si, atunci cand zic clasicul "De ce te-as angaja?" se intreaba de fapt: "De ce as cumpara marfa asta si oare merita ea pretul de pe eticheta?".

Suna mercantil, simplist, cinic si cam la granita cu traficul de fiinte umane? Poate ca granita aceea nu e chiar asa de clara si poate ca viata nu e chiar asa de nobila cum ne-ar placea sa credem.

Ce se cere ca sa avansezi repede?

Cu cat iti veti intelege mai repede viitorul "cumparator," cu cat vei comunica mai convingator si cu cat ii vei vinde mai repede marfa, cu atat veti avansa mai repede in cariera.

Nici nu e atat de complicat, nu? Trebuie doar sa te intelegi pe tine ca marfa, sa te promovezi cum se cuvine si apoi sa negociezi cel mai bun pret. Trei lucruri simple, de care ai mai auzit de atatea ori si pe care stii sa le faci pentru aproape orice alt fel de marfa. Vom exersa acum sa le facem si pentru marfa "Tu". In 7 episoade vom prezenta, vom explica, vom ilustra cu exemple si apoi vom adapta la cazul tau particular peste 40 de tehnici de succes in firma, care functioneaza in orice fel de organizatii. Vom finaliza impreuna acest exercitiu prin schitarea unui plan organizat de actiuni specifice si precise, care sa devina harta si foaia ta de mars spre urmatoarea ta destinatie in cariera.

Daca esti dintre cei nascuti gata echipati cu aceste talente si tehnici sau daca ai un aliat puternic, care se ingrijeste si se va ingriji in continuare sa avansezi in cariera cu viteza maxima, te poti opri din citit aici. Daca nu, da-i inainte.

Pe cine vei aplica cele 40 de tehnici si de ce?

Schimbarea unui job cu altul mai bun, adica angajarea pe un post nou reprezinta o tranzactie intre doua parti. O parte (tu) vinde si cealalta parte (angajatorul) cumpara. Vanzare-cumparare. De unde stim cine vinde si cine cumpara? Pai se aplica regula de aur: "Cine are aurul face regulile." Angajatorul plateste, deci el cumpara. Tu vinzi. Ai face bine sa intelegi foarte bine cui vinzi si ce vinzi, ca sa inchizi tranzactia cat mai repede si la cel mai bun pret. Trebuie sa intelegi foarte bine marfa atat din perspectiva ta, a vanzatorului, sa iti stii in detaliu trasaturile profesionale si limitele personale, avantajele si dezavantajele, trecutul si potentialul dar trebuie, mai ales, sa privesti cu mare atentie si sa intelegi foarte bine marfa si din perspectiva clientului. Este esential sa reusesti sa te privesti prin ochii viitorului tau angajator si sa te evaluezi din acea perspectiva, inainte de a o face chiar el. Pentru asta trebuie sa te preocupi foarte serios de doua lucruri: pe de o parte, sa il intelegi cat mai bine pe viitorul tau angajator, cu prioritatile sale si felul sau de a-si evalua membrii echipei, iar pe de alta parte, sa te intelegi pe tine cat mai in detaliu, astfel incat sa iti stii toate partile bune, pe care apoi sa le evidentiezi, cat si toate aspectele tale perfectibile, pe care ai sa vrei sa le plasezi mai in umbra atunci cand te prezinti.

Ochii pe obiectiv!

Expertii inca mai dezbat daca e bine sau daca e rau sa pornesti la drum fara sa stii unde vrei sa ajungi. Unii zic ca e bine, pentru ca in acest fel nu esti in pericol sa te ratacesti. Altii zic ca e rau, pentru ca s-ar putea deja sa fii acolo si sa nu stii.

Noi iti vom recomanda intotdeauna sa investesti toata atentia si efortul necesare in acel lucru care iti va asigura o mare sansa de succes: definirea si intelegerea liniei de sosire. Finalitatea demersului tau de avansare rapida in cariera trebuie sa-ti fie foarte clara. Trebuie sa stii ce vrei sa obtii si sa poti descrie aceasta oricand cu precizie si in detaliu. Daca tu reusesti sa te vizualizezi mental foarte vivid in viitorul tau job, prin intelegerea completa si clara a jobului, a echipei, a sefului, a organizatiei, a industriei, etc, se va petrece un fenomen subtil dar foarte folositor tie: iti vei sincroniza treptat tot mai bine comportamentul, vocabularul si personalitatea cu acel job. Alinierea intre tine si acea finalitate vor deveni evidente pentru tot mai multi dintre cei din jur si astfel, pe langa demersurile tale, chiar si mediul in care te invarti te va impinge, fara sa isi dea seama, catre ceea ce va parea tuturor o foarte buna potrivire.

Acum opreste-te putin din citit, te rog, ca sa raspunzi la o intrebare. Chiar acum. Asa, ia sa vedem: "Cat de clar iti este obiectivul tau de avansare in cariera?" Ai unul? Il poti enunta clar si fara echivoc? Pune te rog lectura deoparte pentru o clipa, ia o foaie de hartie si un creion, da, chiar acum, multumesc, si formuleaza in scris urmatorul tau obiectiv in cariera. Scrie pe foaie ceva de genul "Vreau...". Reia apoi lectura, dar numai dupa ce ti-ai scris pe foaie obiectivul.

Reluand lectura, trebuie bine inteles de la inceput ca intre tinte, dorinte, idealuri, deziderate, asteptari, etc si OBIECTIVE exista diferente. Normal, de-aia se si cheama diferit. Daca ar fi acelasi lucru, s-ar chema toate la fel... Una dintre diferentele esentiale este ca, dintre toate, numai obiectivele se pot realiza. Tintele, idealurile, dezideratele includ o doza importanta de vag, de idealist, de inefabil deci si de irealizabil.

Singurele care pot fi atinse sunt obiectivele

Daca este asa, atunci hai sa ne asiguram mai intai ca ceea ce iti propui in continuare in cariera este realmente un obiectiv (si nu un ideal, o dorinta sau o asteptare vaga si de nerealizat). Numai dupa ce te-ai asigurat ca ai in fata un obiectiv in adevaratul sens al termenului, vom discuta daca el este cel mai potrivit cu tine, cu momentul sau cu contextul. Un obiectiv este acceptabil, si justifica efortul de a-ti stabili apoi strategii, linii tactice si a alcatui un plan de actiuni pentru a-l atinge, numai daca raspunde afirmativ la verificarea sub cinci dimensiuni. Un obiectiv trebuie sa intruneasca cinci atribute: specific, masurabil, ambitios, realist si temporal. Formularea obiectivului trebuie sa exprime clar toate aceste cinci atribute ale sale. Folosind un acronim care ne ajuta sa retinem si sa efectuam aceasta prima evaluare a obiectivelor, putem spune ca un obiectiv este acceptabil daca este SMART (Specific, Masurabil, Ambitios, Realist si Temporal).

Specific - In primul rand, trebuie sa te asiguri ca ceea ce iti propui ca finalitate a acestei faze a proiectului tau de avansare in cariera nu este o tinta prea generala. Daca iti propui ca tinta (si ai scris, desigur, pe foaie mai devreme) ceva de genul "Vreau sa devin sef!", ai toata stima noastra. Ii vom stima intotdeauna pe cei care vor sa conduca. Dar ce se intampla cu primul atribut care trebuie sa caracterizeze un obiectiv, cu Specific? Pai sef de ce? Seful cui? Al guvernului din Honduras? Iti trebuie o pila la generalii de acolo... Fii mai clar, fii mai specific, ca altfel apar confuzii si interpretari... O formulare atat de vaga nu are ce cauta intr-un obiectiv. Daca maine esti ales sef de asociatie de bloc, se cheama ca ti-ai atins obiectivul? Pai pe foaie scrie "sef", te-ai facut sef, gata, victorie! Sau nu? Formuleaza clar, in genul "Vreau sa devin directoare de mall in Bucuresti". Ei, asa da! Acum e clar, nu mai e nimic prea general, care ar lasa loc de confuzii. Acum, obiectivul tau este specific.

Pentru exercitiu, identifica dintre urmatoarele, cele doua tinte formulate cu adevarat specific:

1. Vreau sa traiesc bine.
2. Vreau sa gasesc un chirias pentru garsoniera.
3. Vreau ca copilul meu sa fie fericit.
4. Vreau sa castig la loto.

Retine ca ceea ce deosebeste o formulare specifica de una prea generala, este faptul ca formularea specifica (ex. 2 si 4) lasa foarte putin sau deloc posibilitatea de confuzii sau interpretari.

Masurabil - Specific e bine dar nu e destul. Obiectivul tau trebuie sa fie si masurabil. Adica exprimat intr-un fel care sa includa o masura numerica sau logica. Un numar, o cantitate, o valoare sunt absolut esentiale in formularea unui obiectiv. Daca iti propui ca tinta ceva de genul "Vreau sa castig mai mult", e de inteles, toti vrem, dar mai mult decat ce? Si cat de mai mult? Cu 1 leu mai mult e bine? Ar fi mult mai simplu de masurat daca ai formula "Vreau sa castig cu 10% mai mult decat acum". Sau "Vreau sa castig 600 de euro pe luna".

Identifica acum, dintre urmatoarele, cele doua tinte formulate cu adevarat masurabil:

1. Vreau sa castig bine.
2. Vreau sa incasez minim 250 EUR chirie pentru garsoniera.
3. Vreau ca copilul meu sa intre la Liceul Cuza.
4. Vreau sa gasesc clienti noi.

Retine ca ceea ce deosebeste o formulare masurabila de una greu de masurat, este faptul ca formularea masurabila (ex. 2 si 3) include posibilitatea stabilirii cu precizie a suprapunerii dintre dorinta si realitate, prin masurare sau comparare cu un etalon.

Ca sa fie si masurabil dar si specific (vezi Specific mai sus), obiectivul tau ar putea fi formulat:

"Vreau sa obtin un job in care sa castig salariu net pe luna (Specific) de minim 600 de euro (Masurabil)".

Ambitios, Realist si Temporal sunt urmatoarele caracteristici care califica un obiectiv drept realizabil. Daca obiectivul in discutie este viitorul tau job, e de inteles de ce iti doresti foarte tare ca el sa fie realizabil. Dupa ce vei avea un obiectiv clar si formulat astfel incat sa fie sigur realizabil, vom discuta strategiile si cele 40 de tehnici specifice de a ajunge la tinta dorita, printr-un program bine alcatuit si desfasurat cu atentie de-a lungul a cateva luni.

Uneori e bine sa ne calcam pe orgoliu si sa admitem ca daca invatam repede ceva in plus, vom obtine lucruri pe care ni le-am dorit mereu. Urmariti pentru continuare blogul sau arhiva GoToMarket

De ce sa dai bani la frizer?

Marti seara am fost invitat la o emisiune TV. S-a dezbatut in direct tema accesului la bani de la UE. Se contura treptat concluzia ca fara sprijinul unei firme de consultanta e mai bine sa uiti.
Un telespectator a sunat si a intrebat cat ia o firma de consultanta.
- Pai - am zis eu - uitati, preturi cam asa se practica...
- Vai, imi luati atatia bani... pai e frumos asa...? Sa castigati atatia bani pe spinarea noastra...?
Moderatorul emisiunii a intervenit si el:
- Chiar, de ce sa nu isi faca singur viitorul beneficiar planurile, proiectiile, analizele financiare si documentatia si sa economiseasca banii...? La ce bun are, de fapt, nevoie sa plateasca un consultant cand se poate descurca si singur?
In lipsa inspiratiei pentru o formulare mai diplomata, i-am raspuns moderatorului tot cu o intrebare:
- Dvs. va tundeti singur sau preferati sa mergeti la frizer?

Daca tuturor ne-ar pasa putin sau deloc de felul in care aratam, ne-am taia singuri parul si frizerii si-ar schimba meseria. Daca fiecare ne-am pricepe mereu si la toate in legatura cu dezvoltarea companiilor noastre, consultantii nu ar fi necesari si, implicit, ar inceta sa existe. Si, la urma urmei, suntem "romani adevarati", nu? Suntem nascuti destepti, frumosi si norocosi, nu? Asa ca chiar ne pricepem din nastere la tot si de-aia, fi'n'ca suntem asa isteti, nu-i dam consultantului prilejul sa ne abuzeze si sa ne ia banii... Ia, lasa, ca ne tundem si singuri si n-au dacat sa crape toti consultantii aia de ciuda!

Pentru cei cativa dintre noi care n-am avut norocul sa ne simtim chiar asa de romani "adevarati" si nu ni se pare tot timpul ca chiar ne-am fi nascut destepti, frumosi si norocosi, ne ramane doar varianta de a gandi ca niste romani europeni (adica mai putin adevarati?) si a apela la un sfat competent cand avem nevoie de unul. Grija noastra, a celor putini, nu este sa crape frizerii ci sa nu ne crape noua afacerea. Ba, daca s-ar putea, chiar sa creasca mai iute decat a concurentului nostru...

Eficienta este cea care face diferenta

Spuneam mai multe despre asta intr-un articol GoToMarket trecut si o sa reiau aici numai esentialul.

Mai mult decat in alte cazuri, rolul consultantului extern este esential in cresterea eficientei unei companii, macar pentru doua motive usor de inteles:
(1) inevitabil, managementul companiei isi epuizeaza la un moment dat initiativele proprii si are nevoie de idei proaspete, si ...
(2) numai un consultant extern poate avea taria sa spuna patronului ceva din categoria: "nu scoate 70,000 din firma ca sa-ti iei Q7, scoate doar 35,000 si ia-ti Touareg, ca de jumatate banii capeti cam tot atata masina..."

In afaceri, nimeni nu isi poate fi auto-suficient. In plus, un consultant aduce intotdeauna cu sine ceva ce echipa din companie sigur nu poate avea: vederea din afara. Desi am peste 13 ani in consultanta si conduc o echipa de consultanti bunicei, cand am o problema sau o dilema despre dezvoltarea afacerii proprii, apelez la un prieten ca sa-mi dea o perspectiva din afara.

Pentru a evidentia potentialul de depasire a limitelor prin uzul de consultanti externi pentru dezvoltarea afacerilor, vom apela la un concept utilizat la BusinessMachine: "vederea de pe chiuveta". Desigur ca sintagma pare neobisnuita dar poate ca este timpul pentru abordari noi si in compania dumneavoastra. Vederea de pe chiuveta se manifesta asa: in mod inevitabil, in raport cu operatiunile zilnice din compania sa, managerul sta pe chiuveta si priveste atent asupra activitatilor din "bucatarie". El vede clar cum un om taie paine, altul sunca si altul cascaval. Managerul are la dispozitie experienta sa si o multitudine de mijloace pentru a maximiza succesul companiei in afacerile cu paine, sunca si cascaval si utilizeaza bine aceste resurse. Afacerile cu paine, sunca si cascaval merg bine. Sau poate ca nu…

Intr-o abordare noua, dincolo de succesul de pana acum, consultantul extern aduce cu sine trei lucruri:
- o suma de resurse specifice,
- o abordare metodica orientata spre rezultate concrete si – mai ales –
- un punct de vedere proaspat, inaccesibil managerului.

Datorita acestei abordari diferite, un nivel nou de succes devine posibil, in pietele existente sau in piete noi, si nu in industria painii, suncii sau cascavalului ci, de data aceasta, in afacerile mult mai profitabile cu sandwich-uri.

Consultantul extern va sti imediat ce sa faca pentru cresterea eficientei companiei. Din propria experienta pot sa va spun ca intotdeauna gasim numai "de la prima ochire" cateva cai de crestere imediata a eficientei cu 3-5%. Aceasta crestere se regaseste la fel de imediat in buzunarul patronului. Cresterile si mai mari urmeaza apoi. Secretul e ca numai privind cu un ochi obiectiv si din afara - ceea ce numai consultantul extern poate face - sunt evidente aceste cai, altfel invizibile din interior.

Costurile unui proiect de eficientizare a companiei nu sunt neglijabile dar se recupereaza intotdeauna rapid din surplusul de venituri si profit generat. Pe langa costurile financiare legate de contractarea unui consultant sau a unei echipe de consultanti externi, nu trebuie neglijate costurile ne-financiare legate de disconfortul inevitabil generat de schimbarile impuse de procesul de eficientizare. Dupa ce isi evalueaza aceste doua categorii de costuri, multe echipe manageriale decid ca "merge si asa" si renunta la entuziasmul initial asociat ideii de eficientizare. Lucrurile stau diferit atunci cand intre factorii care decid oportunitatea unui proiect de consultanta se afla si patronatul firmei; pentru acestia eficienta crescuta poate insemna diferenta intre Touareg si Q7 asa ca decizia se ia de obicei in favoarea interventiei consultantului.

Consultanta gratuita?

Este dificil sa va alegeti consultantul, stim asta. Nu este usor intotdeauna sa acceptati ca v-ar fi de folos unul, nu stiti de unde sa il luati, nu prea sunt multi disponibili...

Exista insa si abordari mai comode: cautati intai serviciile de consultanta gratuita disponibile, testand astfel, inainte de a cumpara, relevanta consultantilor pentru afacerea dvs., de pilda serviciul Consultatie Gratuita pentru Prieteni. La fel de simplu este apoi sa stabiliti o intalnire cu unul dintre membrii unei echipe de consultanti pentru a detalia si aprofunda serviciile care va stau la dispozitie pentru accesarea de scurtaturi rezultate din experienta altora, accelerarea succesului si extinderea afacerilor dvs.

Acum e un foarte bun moment pentru a incerca o abordare noua. Incercand ceva nou, va cresteti sansele de a va deosebi de concurentii dvs. si de a accelera succesul companiei in piata nationala sau internationala. Va puteti si dvs. asigura o echipa de specialisti dedicata, care sa preia rezolvarea unor proiecte complexe care va stau in fata. Consultantii vor face treaba cu maximum de profesionalism, viteza si impact, si nu va trebui sa angajati personal suplimentar. La finalul proiectului veti avea transferate echipei dvs. cunostinte si expertiza si puteti primi un raport detaliat al metodelor si mijloacelor folosite, care constituie o resursa utila in abordarea unor proiecte similare in viitor.

PS: Maine trebuie sa merg la frizer; sa ma astept, oare, la un tuns gratuit...?

Marketing experiential - Antonio Passarelli: gatim "pe viu", mancam "pe viu"

Un amestec de experiente nemijlocit senzoriale este cea mai noua si directa cale de promovare a unei marfi (ca o fi ea produs, serviciu sau idee) catre viitorii sai consumatori. Spre ilustrare: vom vedea cum un amestec de local gazduieste amestecuri de ingrediente speciale, pentru un placut amestec de gurmanzi.

O mostra de marketing experiential se poate gusta la propriu joia asta, la Taverneria - La Gigi, de la ora 19:30. Antonio Passarelli, cunoscutul bucatar italian, va dezvalui "live" secrete ale bucatariei traditionale italienesti.

In premiera in Romania, Passarelli va pune in lumina rolul unor ingrediente secrete, in combinatii unice de preparate culinare transmise din generatie in generatie. "Succesul bucatariei italiene consta in sute de ani de secrete pastrate din tata-n fiu si multa munca", spune Antonio Passarelli.

In ambianta papilo-gustativa a evenimentului de joi, se vor prezenta in premiera si ingrediente ale bucatariei moderne italiene, exemplificate prin mezeluri, branzeturi, paste si preparate din orez. Ele vor fi acompaniate de o cafea necunoscuta romanilor pana azi, un mix originar din nordul Italiei, cu aroma rotunda de malt, cu o foarte discreta nuanta de tabac si usor agresiva.

Hai sa papilo-gustam experiential!

Tzepeche Mode; planificarea in criza, intre rateuri si oportunitati

Pentru ca urma sa primeasca vizita unei brunete deosebite, un tanar nesigur a cerut de la medic un stimulent pentru seara respectiva. Revazandu-se cu medicul peste o vreme, acesta se intereseaza de impactul medicamentului.
- A avut efect? Cum ti-a a fost?
- Exceptional, super, o data in hol, o data in baie, de patru ori in dormitor si apoi inca o data iar in hol...
- Si ea? Cum s-a simtit?
- Ea? Eh, a aparut ceva si n-a mai venit...

Greu de planificat ceva in vremurile astea de criza. Planul trupei Depeche Mode n-a iesit, fanii s-au simtit usor tzepuitzi... In afaceri, regulile jocului se schimba de la o zi la alta, piata se misca accelerat si fara noima, competitia isi schimba ierahia de dimineata pana seara, furnizorii traditionali crapa, in altii noi cum sa ai incredere... Chiar si clientii iau decizii fara sens, de la "nu mai cumpar nimic pana nu se stabilizeaza lucrurile" pana la incredibile achizitii de impuls pe care nu le-ar fi facut niciodata daca ar fi avut timpul si posibilitatea unei decente informari prealabile.

Planificarea, ca rol managerial, are acum alte mecanisme decat in urma cu cateva luni. Am face bine sa deslusim iute aceste mecanisme noi, pentru ca lucrurile o sa mai stea asa aiurite inca o vreme.

Planificarea in criza trebuie sa tina cont de cel putin doua trasaturi distincte ale noii realitati, care reclama efort suplimentar in tot atatea noi directii: predictibilitate scazuta si, respectiv, oportunitati incredibile. La o judecata a valorii, cele doua atribute se contrabalanseaza reciproc. Deci s-a schimbat o stare de echilibru (cea dinainte de recesiune si criza) cu alta stare de echilibru, mai dinamic si in care extremele s-au distantat mult. Asta e o veste buna: o stare de echilibru, chiar si dinamic, e administrabila. Numai ca setul de aptitudini pe care le cere noua realitate din partea managerilor este altul: cand abia invatasem cum sa ne tinem echilibrul si sa mergem binisor cu ATV-ul pe asfalt, trebuie sa invatam - si anume din mers - cum sa alergam cu motocicleta pe noroi. Si fara sa cadem prea des, daca se poate... Morala e ca o cursa pe patru roti pe asfalt se castiga intr-un fel iar una pe doua roti si pe noroi in cu totul alt fel. A face in continuare ceea ce a tot facut pana acum este reteta sigura pentru manager de a-si duce firma in bucluc si pe sine in vizorul patronului.

Si atunci, ce "altceva" ar trebui sa faca managerul pentru a planifica operatiunile, vanzarile, marketingul, finantele firmei pentru noua realitate?

Predictibilitate scazuta
Managerul trebuie sa devina mult mai preocupat de scenarii alternative. Mai ales de cele cu rezultat nefavorabil. Analizele "What If" trebuie sa ocupe suficient de mult din timpul managerului in aceste vremuri. La fel studierea de cazuri similare cu ale companiei sale, pentru a vedea ce au facut altii, ce le-a mers si ce nu, unde au gresit si cum pot fi evitate greselile din timp. Desigur ca nu e nici usor nici rapid de accesat atatea informatii despre altii. Nu mai vorbim de procesarea informatiilor si trasul de invataminte. Cel mai eficient e sa invatam din experientele altora. Pentru asta sunt buni consultantii cu experienta: sa-si impartaseasca experientele, gata traduse in invataminte aplicabile imediat.

Oportunitati incredibile
In aceste vremuri de entropie maxima, managerul trebuie sa creada cu tarie in sansa sa. Instinctele bune isi arata acum adevarata valoare. Entropie mare inseamna imediat ciocniri multe intre variabile si, deci, nenumarate noi oportunitati. Unele absolut improbabile. Pentru ele, managerii au la indemana programe intensive de pregatire practica pentru a-si forma un mecanism de analiza rapida si de identificare a oportunitatilor. Scoala austriaca este recunoscuta pentru precizia metodelor in acest domeniu. Managerii bine antrenati pot obtine succese incredibile in astfel de conditii, de invalmaseala maxima; ei pot arde etape bune in dezvoltarea companiei sau in accesul in piete sau la clienti noi, altfel inaccesibili in vremuri "de pace" si echilibru static. Cu curaj si abandonand foste inhibitii, managerul are acum sansa de a alcatui si lansa propuneri de afaceri care sa nimereasca - in plin si unde e carnita mai moale - o audienta care pana acum cateva luni se proteja imperial de orice sacaiala dar care acum, cand nimeni nu mai e scutit de la clatinare, ia in considerare orice varianta posibila de stabilizare.

Ne place sa credem ca pentru tipul din introducere seara a iesit bine. Prevazator, a vorbit si cu blonda de luna trecuta si a ramas ca o suna el pe seara in caz ca n-are program; apoi, urcand scarile, si-a zis ca acum e momentul sa indrazneasca sa le invite pe cele doua studente care stau cu chirie deasupra. Ele chiar s-au bucurat de ocazie. De sapte ori.